Colaborarea cu Securitatea nu mai contează. Efectele deciziei Parchetului în cazul Dan Voiculescu

Parchetul General s-a pronunțat în cazul lui Dan Voiculescu. Procurorii au decis neînceperea urmării penale a preşedintelui fondator al PC în dosarul în care este acuzat de fals în declaraţii. Dosarul face referire la declaraţiile pe proprie răspundere ale acestuia din 2004 şi 2008, în care nu a precizat că a fost colaborator al Securităţii.

În 2011 judecătorii instanţei supreme au decis că Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea, fiind demascată în acest fel minciuna pe care a ţinut-o ascunsă ani la rând. Deşi a avut o decizie definitivă, Voiculescu a continuat să nu îşi asume statutul dat de magistraţi. Abia la alegerile din 2012 acesta şi-a asumat decizia judecătorilor şi a recunoscut falsul din declaraţiile date pe proprie răspundere.

Pe 15 mai anul acesta, procurorii Parchetului General au anunţat că Voiculescu nu poate fi urmărit penal pentru fals în declaraţii, ignorând practic relevanța pe care acestea ar trebui să o aibă. Chiar dacă a primit şi verdictul de colaborator din partea judecătorilor şi a recunoscut el însuşi falsul în declaraţii, procurorii au considerat că minciuna perpetuată de Voiculescu în atâţia ani nu a produs efecte juridice.

Textul rezoluţiei prin care s-a decis neînceperea urmăririi penale împotriva fostului senator arată că infracţiunea de fals în declaraţii constă în declararea necorespunzătoare a adevărului cu scopul producerii unor consecinţe juridice, or, în acest caz, nu se pune problema de aşa ceva.

Dan Voiculescu, deşi avea decizia dată de instanța supremă, a candidat şi în 2012 la alegerile parlamentare, câştigând un fotoliu de senator, din care mai apoi a demisionat. Motivaţia procurorilor cu privire la această situaţie, în care un colaborator al fostei Securităţi candidează pentru un loc de parlamentar, este aceea că în Constituţie nu este interdicţia de a ocupa această funcţie.

Deşi Constituţia nu interzice participarea la alegeri a persoanelor cu un astfel de statut, legea prevede ca persoana respectivă să informeze corect alegătorii pe care doreşte să îi reprezinte în calitatea de parlamentar, în aşa fel încât votantul să fie în cunoştinţă de cauză.

Aşadar, cazul Dan Voiculescu scoate în evidență o lacună a legislației românești: trecutul unui demnitar sau al unei personalităţi publice este legat doar de imaginea sa personală. În consecinţă acea persoană este liberă să ocupe funcţii în stat, fără a avea măcar o remuşcare de ordin moral.

Cazuri în care personaje politice au primit aviz de colaborare cu fosta Securitate au mai fost. Cel mai cunoscut este cel al Monei Muscă. Spre deosebire de Dan Voiculescu aceasta a dat dovadă de conştiinţă şi de integritate morală, retrăgându-se din viaţa publică, înţelegând totodată incompatibilitatea între trecutul colaboraționist şi o funcţie înaltă în stat.

Este de urmărit dacă în perioada următoare legislativul românesc va lua în considerare o modificare a actualelor reglementări. Faptul că Parchetul General a decis că acestea nu trebuie să fie neapărat conforme cu realitatea poate crea un precedent periculos.

Totodată, situaţia produsă de Dan Voiculescu poate face ca în textul noii Constituţii să apară specificat mai clar statutul pe care foştii colaboratori îl pot avea în cadrul statului român.