Comisia buclucașă, telefonul fără fir și răzgândacul Crin

Românii au fost recent martorii amuzați ai unei răsturnări de situaţie în cazul comisiei de anchetă pentru terenul lui Traian Băsescu, anunţată de premierul Victor Ponta. După ce şeful guvernului a declarat că a vorbit la telefon cu Crin Antonescu, iar acesta a fost de acord cu demersul, liderul PNL a ieșit la rampă și a susținut, spre surprinderea tuturor, contrariul. Cu toate explicațiile liderului liberal, convorbirea a fost confirmată de mai mulți lideri ai USL. Mesajul transmis de Antonescu către toți românii, dar mai ales către cel cazat de la Cotroceni? Lipsă de comunicare maximă la vârf, în USL.... În plus, așa, ca o impresie, senzația că Antonescu de fapt bate șaua USL ca să priceapă iapa de la Palat cum el este singurul care se opune unei acțiuni concertate împotriva afacerilor de familie și a intereselor politice ale președintelui. Probabil că Antonescu a perceput că, în târgul susținerii sale la prezidențiale de către tabăra președintelui, trebuie să aducă și el ceva, la schimb.

Situația nu este foarte comodă pentru liderul PNL. Cum să-ți păstrezi intact electoratul căruia i-ai făcut până acum capul mare despre adversitatea ultimă cu președintele Băsescu, dar în același timp să te apropii de acesta suficient cât să poți purta un dialog din care să reiasă ce-i cu oferta aia de susținere. Colac peste pupăză, Antonescu trebuie să fie în același timp și extrem de prudent, astfel încât nu cumva să-i alunece taburetul de șef al PNL de sub picioare, tocmai acum când Tăriceanu i-a atârnat așa o funie de gât, cu mesajele de susținere și apropiere de Ponta.

Așa se face că discursul lui Crin Antonescu nu este dublu, ci triplu. Așa, de florile mărului și cu juma de gură, el cere ca Băsescu să-și dea demisia. De ce? Chipurile de rușine. După conflictul total din vara anului trecut, ne-am aștepta ca Antonescu să-și fi dat seama până acum că de la Băsescu nu obții nimic cu frumosul, cu atât mai puțin o demisie. Să nu ne amăgim, Antonescu știe exact asta, demisia aia cerută cu jumătate de gură nu și-a propus să-l convingă in extremis pe Băsescu să facă ce nu l-au convins 7.4 milioane de români ieșiți la vot. Aia este o demisie fluturată așa, demonstrativ, cât să nu zică liberalii că n-a zis și să poată bifa salvarea aparențelor.

Mai important este însă al treilea nivel al discursului antonescian, în care dă iar în Ponta și în PSD, precum surdul în clopote. Zice Antonescu, cu venin, să-și asume social-democrații lui Ponta răspunderea acestei comisii, iar ostatic politic să fie socrul premierului, senatorul Ilie Sârbu. Sugestia este transparentă. Comisia nu va descoperi nimic și social-democrații vor trebui să răspundă pentru această eroare. Există cel puțin două hibe în această argumentare. În primul rând, ne întrebăm unde este entuziasmul de altădată al liberalului care era primul să-i caute pricină de scandal președintelui, chiar și atunci când astfel de scandaluri lipseau iar premierul cerea disperat un time-out din rațiuni de guvernare și parteneri externi.

În al doilea rând, viciul de logică credem că este evident. O comisie se reunește să cerceteze și nu-și propune din start să condamne. Poate vor găsi, poate nu vor găsi. Lucrurile se cer lămurite și atât, nu este vorbă de răspundere politică aici, că nu vorbim de alegeri pierdute. Chiar și președintele Traian Băsescu beneficiază de o prezumție de nevinovăție, în fond. Cu acesta din urmă există o singură problemă, delicată. Cam tot ce ar fi mai rău și se presupune că ar descoperi o comisie chemată să cerceteze cazul, Traian Băsescu a admis de la început, public și în gura mare, precum Becali vorbind aiurea, fără avocați, în fața judecătorilor.

Să mai remarcăm și replica aproape aspră pe care i-a dat-o rapid senatorul Ilie Sârbu lui Antonescu. Dacă depinde numai de el, senatorul își asumă președinția controversatei comisii. Mesajul lui Sârbu este cât se poate de clar, social-democraților nu le mai arde de glumele și intrigile liderului liberal.