”Concluzia” Dragnea la Congresul PSD
Disciplina de partid este cea mai inegal distribuită resursă în peisajul politic autohton. Este suficient să vizualizăm corul în care rolul robilor a fost preluat de multitudinea vulpilor îndurerate că strugurii sunt fie prea sus, fie prea acri.
Este clar că ne referim aici la toți acei analiști și lideri de opinie ale căror simpatii sau filiație politică fac trimitere tocmai spre partidele în care insulta dă tonul și fixează direcția, trădarea se învecinează cu disidența iar scandalul și dezordinea nasc aripi, aripioare și alte platforme mai mult sau mai puțin justificate și cu speranță de viațăincertă.
Aceștia privesc spre PSD și încearcă în zadar săvadă același peisaj familiar partidelor proprii. Fie că ne place, fie că nu, PSD este un exemplu singular de adaptare și supraviețuire într-un peisaj politic adeseori vitreg. Bazat mai ales pe o disciplină care pentru ceilalți jucători politici rămâne un ideal greu de atins, PSD este inițiatorul și beneficiarul unei construcții politice care beneficiază în prezent de un capital de simpatie și încredere publică nemaiîntâlnită în perioada modernă. Ori cei care până mai ieri strigau că USL stă să se rupă de prea multă coabitare, că Antonescu abia așteaptă iar Victor Ponta n-are nimic împotrivă, au profitat de Congresul PSD șiși-au recalibrat discursul, rușinați pesemne că Uniunea a supraviețuit ignorând scenarita apocaliptică din previziunile lor pe cât de obiective pe atât de dezinteresate. Pe piața mereu subțiată a groparilor USL, valoarea subiectului ce trateazădisensiunile fatidice dintre Victor Ponta și Crin Antonescu a atins un minim istoric, ca să folosim jargonul burselor de mărfuri. Și ce poți face când inflația e mare, marfa nu se mai vinde iar cererea e în scădere?
Una din regulile marketingului modern spune că se impune reinventarea mărfii. Iei aceeași pungă de pufuleți binecunoscuți, refaci ambalajul, mai adaugi și o campanie de vânzări și uite așa se trezește distinsul public țintă că,peste noapte, Crin Antonescu îi cedează locul în scenariile politico-telenovelistice lui Liviu Dragnea. Majoritatea așa-ziselor analize ce și-au propus să extragă concluziile Congresului PSD, au descoperit cuiul lui Pepelea din edificiul PSD, în persoana lui Liviu Dragnea, și-l vând acum pe toate drumurile cu un entuziasm demn de cauze mai nobile. Sigur, Dragnea și-a consolidat poziția în partid, la fel cum și-a consolidat-o și Victor Ponta. Ultimele voci rebele din partid, turbulentul Vanghelie sau omul fidel al lui Geoană, Cum și de unde atunci speculațiile elucubrante despre ascensiunea unui nou pol de putere al PSD, în persoana lui Liviu Dragnea. Asemenea teorii lansate la legătură,precum pocnitorile chinezești, stârnesc ilaritate printre cei avizați și confuzie în rândurile neofiților. Cu tot specificul bizantin al politichiei autohtone, rămân câteva elemente de bun simț ce apar cu claritate și se cer detaliate.
Un om politic cu vârsta și traiectoria politică a lui Victor Ponta are nevoie de o lungă perioadă de pace pentru a crește și a-și dezvolta”rădăcinile” politice solide, atât de necesare supraviețuirii. Ori tocmai această perioadă de pace, atât de necesară, este cea care lipsește și pe care tânărul premier nu se poate baza. Singura șansă pentru Victor Ponta, în aceste condiții vitrege, este să-și construiască și să-și impună în pozițiile cheie oameni de mare încredere.
Este exact ceea ce face premierul în prezent și este exact ceea ce ar face oricine altcineva cu capul pe umeri și o strategie de viitor... și pe bună dreptate. Că spunem Șova, că vorbim de Dragnea sau de noul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, toți au o caracteristică comună: sunt persoanele de încredere, disciplinate și puternice pe care premierul își construiește eșafodajul politic.