Consideră șefa Înaltei Curți că legea este facultativă?

În disputa generată de disfuncționalitățile apărute în procesul de votare din Diaspora s-a comentat in extenso legat de măsura în care Guvernul a greșit sau nu neemițând o OUG între primul și cel de-al doilea tur de scrutin, care să permită suplimentarea secțiilor din străinătate. Până în prezent însă, în general, aceste comentarii au venit în majoritatea lor dinspre scena politică, acolo unde subiectul a fost tratat în mod evident într-o cheie electorală, și mai puțin dinspre cei care se pricep cu adevărat. Una dintre excepțiile notabile este însă constituită de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, care s-a exprimat joi asupra subiectului, întrebată fiind dacă ar trebui să existe o cercetare a organelor în drept referitoare la disfuncționalitățile privind votul din Diaspora, având în vedere că s-a constatat o obstrucționare a procesului de votare.

Ajunși în acest punct, se cuvine să remarcăm faptul că, în mod normal, ținând cont că o asemenea anchetă se află în curs și, luând în considerare că Livia Stanciu s-ar putea afla chiar în situația de a judeca dosarul / dosarele instrumentate de către procurori, șefa de la ICCJ ar fi trebuit să refuze să răspundă la o astfel de întrebare. Și totuși, la insistențele mass-media, președinta ICCJ a dat la o parte orice moderație profesională, invocând faptul că vorbește ”în calitate de cetățean”.

Citeşte şi: Ia Înalta Curte locul Curţii Constituţionale?

Și mai grav este că, în răspunsul oferit, Livia Stanciu manifestă o atitudine permeabilă vizavi de respectarea legii. "Strict pe lege, sigur că se putea da ordonanță de urgență", afirmă domnia sa, deși în legislația aplicabilă alegerilor prezidențiale se precizează clar că turul al II-lea de scrutin se desfășoară în aceleași secții de votare ca și turul I, iar BEC, adică organismul abilitat să interpreteze cadrul legal aplicabil, a refuzat să dea o hotărâre prin care să precizeze clar că există o asemenea posibilitate, preferând varianta unor comunicate fără valoare juridică. În plus, modificarea cadrului legal aplicabil desfășurării alegerilor prezidențiale în timpul jocului ar fi încălcat dispozițiile CCR, precum și principiile Curții de la Veneția.

Altfel spus, doamna Stanciu, deși este președinta cele mai înalte instanțe din România, cu excepția CCR, validează un scenariu care ar fi încălcat flagrant cele mai elementare norme ale procesului electoral și spune că, în acest caz, cabinetul ar fi putut să nesocotească legea. Ceea ce este în mod evident de o gravitate majoră, mai ales că, în paralel cu declarațiile Liviei Stanciu, se desfășoară o anchetă penală care, printre altele, trebuie să stabilească inclusiv dacă la nivel guvernamental s-a acționat corect.

Așadar, se poate considera că, prin poziția exprimată, LIvia Stanciu influențează demersurile procurorilor într-un dosar pe care, ar putea fi chiar chemată să îl judece și își afirmă o preconceție care nu are nimic de-a face cu respectarea statului de drept, ba dimpotrivă. Se creează astfel o situație vizavi de care, în mod normal, CSM ar trebuie să se sesizeze cu promptitudine, solicitând explicații din partea Liviei Stanciu. Fiindcă, în contextul declarației sale, opinia publică își poate pune în mod firesc întrebarea dacă mai poate avea încredere în judecata ICCJ, de vreme de președinta acestei instituții consideră că legea este facultativă.