Constituția în ițari

Nu trece o zi fără știri de la Comisia parlamentară de revizuire a Constituției. Se votează articole cu impact major asupra evoluției noastre ca societate și ca stat. Se definește căsătoria ca fiind uniunea între un bărbat și o femeie (deci se exclud căsătoriile homosexuale într-un stat membru UE, unde trendul este exact pe dos), se revine asupra votului. Se dă dreptul minorităților să aibă „organe proprii de decizie și executive”, dar cu trimitere la autonomia culturală (vom vedea pe viitor cum interpretează ei „păstrarea identității”). Se introduc regiunile în Constituție, în vederea reorganizării teritorial-administrative a țării. Sunt teme majore, care nasc dispute între actorii politici, chiar și între aliații politici.

Din păcate, atacarea unor teme majore nu presupune în mod automat și competență din partea celor care o fac. Dacă mi-ați pune în față o vioară și o partitură din Vivaldi, nu înseamnă că o s-o și interpretez ca Alexandru Tomescu. Din contră, vă garantez. La fel stau lucrurile și cu Comisia parlamentară de revizuire a Constituției. Zi de zi vine și ne demonstrează că interpretează după ureche, nu de pe partitură.

Un articol votat azi de comisie interzice traseismul politic la parlamentari, sub sancțiunea pierderii locului de senator sau deputat. Traseismul este într-adevăr o problemă perenă, dar e prea mult să-i dedici un loc în Constituție. O lege sau un update la o lege e de ajuns. Așa s-a întâmplat cu interzicerea traseismului politic în cazul aleșilor locali, s-a adăugat un articol la legea statutului acestora.

Alta: „România recunoaște rolul istoric în constituirea statului român al Casei Regale, Bisericii Ortodoxe și a celorlate culte religioase”. Rol istoric au avut și armata, și Cuza, și revoluția de la 1848, și am putea coborî, vorba lui Caragiale, până cine știe unde. Istoricii ar argumenta mai bine, însă cine să stea să-i întrebe, biserica trebuie introdusă în Constituție și basta.

Cu câteva zile înainte comisia a votat amendamente care vor introduce în Constituție că România este stat membru UE și NATO. La ce folosește? Împingem raționamentul la extrem: se destramă UE (sunt voci care propun asta ca soluție la criza economică) sau se reorganizează și se redenumește Federație sau altceva (sunt și astfel de voci care propun o nouă structură, mai puternică, mai închegată). Ce facem? Schimbăm iarăși Constituția?

Amendamentul cu posibilitatea parlamentului de a chema la audieri pe cine vrea este într-un registru mai grav, dacă acel „cineva” este de exemplu un procuror sau funcționar ANI care cercetează matrapazlâcurile sau averea unui parlamentar.

La toate astea mai trebuie adăugat un lucru: puterea de muncă și seriozitatea comisiei. Ședința de azi a ținut o oră și jumătate. Altele au ținut trei ore. Ce înseamnă toate astea? O Constituție făcută pe genunchi de inși fără chemare.

Mai departe. Președintele a ieșit la atac, după o perioadă lungă de tăcere, și a amenințat cu un referendum dacă viitoarea Constituție nu va ține seama de rezultatele referendumului din 2009 (parlament unicameral cu 300 de membri). Cum are pârghiile s-o facă, amenințarea e serioasă.

Președintele a mers apoi în studio la televizor să explice rațiunile pentru care el consideră că trebuie un nou referendum pentru structura parlamentului în Constituție. În aceeași seară, la aceeași oră, Mihai Gâdea s-a îmbrăcat cu ițari, ie și a încins o horă pe muzică de Clejani împreună cu celelalte icoane ale Antena 3. Ocazia era aniversarea de opt ani a postului tv. Datele de audiență au arătat un lucru interesant: la picioarele lui Gâdea în pantaloni mulați s-au uitat de două ori mai mulți români decât la președintele țării anunțând un referendum pentru revizuirea legii fundamentale. O să avem o Constituție veselă, votată pe ritmuri de horă populară. Perfect românesc.