Copilărie de vedetă. Nadia şi cele 3 CEASURI RELE din care a scăpat cu viaţă

Niciun alt sportiv nu a intrat în istorie la o vârstă atât de fragedă, aşa cum a făcut-o Nadia Comăneci. În 1976, la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, oneşteanca de 14 ani a scris istorie în gimnastică după ce a obţinut prima notă de 10 după evoluţia de la paralele.

Au mai urmat alte şase calificative maxime şi românca a pătruns printre legendele sportului.

„ Când m-a luat din leagăn, eram vindecată”

Înainte de a intra în lumea gimnasticii, înainte de a bifa mii de ore de antrenament, Nadia a trecut prin mai multe momente delicate ce se pot numi „de viaţă şi de moarte”. La naştere, medicii nu i-au dat prea multe şanse de supravieţuire, din pricina unei malformaţii la cap! Se întâmpla la data de 12 noiembrie 1961, în vremea în care medicina din România era substituită de multe ori cu tratamentele empirice. „Bunica a învăţat-o pe mama să mă ducă duminica la biserică şi, înainte de venirea părintelui, să mă treacă de trei ori peste prag. A făcut-o, iar în dimineaţa următoare, când s-a trezit şi m-a luat din leagăn, eram vindecată”, povesteşte Nadia, în cartea autobiografică, „Scrisori către o tânără gimnastă”, cum a traversat primul moment de cumpănă.

"Dacă bunicul nu mă ridica la vreme, muream”

O altă întâmplare este legată de bunicul Nadiei, cel care, involuntar, i-a salvat viaţa viitoarei gimnaste. „Mama locuia la bunici, pentru ca aceştia s-o ajute să mă îngrijească. În prima noapte s-a iscat o furtună cumplită, iar acoperişul gemea sub adevărate lespezi de gheaţă. A doua zi, pe când dormeam într-un pătuţ din bucătărie, fiindcă acolo era mai cald, părinţii şi bunicii au reparat ferestrele şi crăpăturile. Trecând prin bucătărie, bunicul s-a hotărât să mă ia în braţe. O secundă mai târziu, acoperişul s-a prăbuşit peste pat. Dacă bunicul nu mă ridica la vreme, muream”, vorbeşte Nadia despre cel de-al doilea episod cheie din viaţa ei.

Norocul nu s-a oprit aici. La vârsta de doi ani, fetiţa a reuşit să găsească o sticluţă cu ierbicid, ascunsă prin casă. A băut conţinutul, dar a fost găsită la timp de părinţi şi a ajuns la spital.

„Era atâta ambiţie în copilaşul meu”

De la vârsta de şase ani şi până în prezent, viaţa Nadiei s-a confundat cu gimnastica. Despre regimul draconic pe care Nadia a fost nevoită să îl respecte pentru a deveni campioană absolută în gimnastică a vorbit Ştefania Comăneci. „Nu credeam că de numele ei se vor lega atâtea lucruri frumoase. Am avut momente de regret, atunci când mă durea durerea ei, când îmi venea să-i sărut continuu mâinile însângerate şi atunci când o admiram pentru că e mai tare decât mine şi reuşeşte să strângă din dinţi, ca să meargă mai departe.

Când venea cu palmele rupte de la paralele, o ungeam cu cremă şi îi legam cu aţă de încheietura mâinii punguţe de plastic. Noaptea mă trezeam şi o mângâiam. Era atâta ambiţie în copilaşul meu, că uneori mă minunam şi eu!”, şi-a mai amintit deunăzi mama eroinei.