Corupția: cum o percep românii

Deși agenda publică din ultimii ani a suferit o serie de modificări, există totuși un număr de teme care se mențin în atenția opiniei publice, printre care corupția se situează în mod constant la loc de frunte.

În ultima săptămână, pe piața sondajelor de opinie au apărut cel puțin două cercetări sociologice care abordează această temă, atât din perspectiva percepției asupra modului în care fenomenul corupției afectează instituțiile statului, precum și din aceea a comportamentului individual. Primul dintre acestea, realizat de compania Ernst & Young, și-a propus să măsoare această percepție în rândul oamenilor de afaceri și să îl compare cu nivelul înregistrat în alte 11 țări est-europene.

De la bun început trebuie observat faptul că afaceriștii români apereciază că fenomenul corupției este mai puțin răspândit în domeniul lor de activitate decât restul antreprenorilor est-europeni. Astfel, deși 61% dintre respondenţii din România sunt de părere că practicile de corupţie sunt întâlnite pe scară largă în ţara noastră, doar 19% au indicat că, în sectorul în care firma lor îşi desfăşoară activitatea, mita este o practică des întâlnită pentru a câştiga contracte. Procentul este sensibil mai redus față de restul Europei de Est, unde 37% dintre respondenți declară că este nevoie de șpăgi pentru a câștiga contracte.

Interesant de observat este și intransigența mediului de afaceri românesc față de practicile de corupție. Astfel, 59% dintre românii chestionaţi consideră că oferirea de cadouri, bani sau alte atenţii pentru a câştiga sau menţine o afacere nu poate fi justificată pentru a ajuta o companie să supravieţuiască, nici măcar în situaţii de criză economică.

În sfârșit, în privința măsurilor pe care statul le ia pentru a combate fenomenul corupției, majoritatea respondenților consideră că programele care vizează acest domeniu nu sunt adaptate nevoilor locale.

Trecând acum la un sondaj INSCOP, care a testat percepția asupra corupției la nivelul global al societății românești, constatăm că românii sunt în majoritatea lor convinși că fenomenul corupției este mai puternic în România decât în alte țări. Astfel, 55,9% consideră că în România există mai multă corupţie decât în alte ţări, 30,1% dintre români cred în România există la fel de multă corupţie ca şi în alte ţări, în timp ce numai 1,5% susţin ideea că țara noastră stă mai bine la acest capitol decât în alte ţări.

Majoritatea populației are o atitudine severă față de persoanele publice condamnate pentru corupție. 77,7% dintre respondenți susţin ideea că personalităţile publice (politicieni, parlamentari, miniştri, primari, oameni de afaceri) care sunt condamnate la închisoare pentru corupţie sunt vinovate şi trebuie să plătească pentru faptele lor. Doar 6,2% apreciază că personalităţile condamnate sunt nevinovate pentru că cineva doreşte să se răzbune pe ele. 3,9% dintre cei chestionați cred că personalităţile condamnate sunt vinovate, dar ar trebui ca justiţia să fie mai blândă, în timp ce 2,3% consideră că persoanele respective sunt nevinovate deoarece justiţia nu este corectă.

Severitatea cu care populația privește persoanele publice condamnate pentru fapte de corupție trebuie pusă desigur în legătură cu imaginea negativă de care beneficiază clasa politică.

Este interesat însă de observat că instituțiile politice se situează într-un eșalon secund în raport cu percepția asupra măsurii în care sunt sau nu afectate de fenomenul corupției. Domeniile pe care românii le percep ca fiind cel mai puternic afectate de corupție sunt  sistemul public de sănătate (78,1% cred că domeniul este afectat mult şi foarte mult corupţie), vama (75,9% cred că domeniul este afectat mult şi foarte mult de corupţie) și justiția (63,6% cred că justiţia este un domeniu afectat mult şi foarte mult de corupţie).

Situarea pe locul al treilea în acest clasament a justiției este surprinzătoare și în același timp îngrijorătoare. Este posibil ca evaluarea negativă a justiţiei să fie influenţată de cazurile foarte mediatizate ale unor judecători implicaţi în dosare de corupţie, precum și de faptul că în contextul cazurilor foarte mediatizate de corupție ale unor personalități publice, avocații părții acuzate sunt foarte vizibili. Este dificil însă de spus în ce măsură populația face distincție între judecători, procurori sau avocați atunci când evaluează sistemul de justiție.

Sistemul public de învăţământ se află și el printre domeniile percepute într-un grad mare a fi corupte se află şi (53,1% afectat de multă şi foarte multă corupţie). Această percepție trebuie probabil explicată pornind de la numeroasele scandaluri legate de modul în care au fost organizate de-a lungul timpului examenele naționale (excepţie făcând organizarea examenului de Bacalaureat).

De asemenea, un rol important în formarea acestei percepții poate să fi jucat și faptul că, ani de-a rândul, înscrierea la grădinițe sau la școli a reprezentat un proces în care șpaga avea un rol foarte răspândit.
În ceea ce privește comportamentul individual față de corupție, 45,4% dintre respondenţi afirmă că au dat bani sau cadouri unui funcţionar public pentru a-i ajuta într-o problemă administrativă.  Dintre aceștia, 53,4% afirmă că au oferit bani sau cadouri din proprie iniţiativă, 27,9% indică faptul că au recurs la astfel de acţiuni la sfatul unor rude sau prieteni, în timp ce doar 16,9% spun că funcţionarii sunt cei care le-ar fi solicitat astfel de ”atenții”.

Analizând aceste cifre, putem trage concluzia că fenomenul ”micii corupții” a devenit un fel de ritual social, adânc înrădăcinat la nivelul societății. De asemenea, nu putem să nu remarcăm disonanța între severitatea cu care românii judecă personalitățile publice condamnate pentru corupție și participarea activă a unei părți a populației la fenomenul micii corupții. Este important însă de observat că în primul caz vorbim despre 80% din totalul românilor, în timp ce în celălalt, ne referim la aproximativ o treime din populație.

Trăgând linie sub cele două sondaje, putem spune că fenomenul corupției continuă să fie perceput de către români ca având o înrâurire majoră asupra societății românești. Combaterea sa trebuie însă să țină seama de caracteristicile specifice ale modului în care cetățenii și mediul de afaceri se raportează la acest fenomen.