Cotoiul Băsescu miaună la Boc, dar toarce la Elena Udrea

Când Traian Băsescu îl laudă pe Emil Boc, pentru Cotroceni, președintele bate șaua să priceapă iapa. Nu la Cotroceni are el nevoie de o slugă preaplecată, ce-ar face cu ea acolo? Emil Boc, de când se știe, a fost numai bun pentru poziții executive, acolo unde clujeanul excelează, e drept, doar ca om de paie...

Persoana fostului premier, refugiat la căldurică, la Cluj, îi este utilă președintelui doar ca un pretext: chiar și pentru Traian Băsescu ar fi prea de tot să se apuce să-i tragă clopotele de campanie direct, pe față, unei incompetente din punct de vedere politic ca Elena Udrea.

Să nu ne înțelegem greșit, probabil că blonda lui Băsescu are o sumedenie de calități, dar niciuna dintre acestea nu se pretează unei funcții publice, de o asemenea importanță. Nu că ar fi teribil de util în acest moment un intelectual pierdut în reverii abisale pe post de șef de stat, dar ar fi chiar prea de tot ca românii să se pricopsească cu cineva care să-și dea măsura incompetenței, vorbind de președinții Norvegiei.

Să ne aducem aminte, de pildă, cu ce ne-a fost de folos și cum a ajutat imaginii de țară un președinte ca Băsescu? Cu puțin mai mult ghinion, ne puteam trezi chiar cu un șofer de TIR și naiba știe, dar este foarte probabil ca șoferul acela fictiv să fi fost un om cu mai mult bun-simț și atitudine mai constructivă decât comandantul de vas mereu pus pe harță, cu bubele și defectele în permanență la vedere.

În prezent, Băsescu se dă lovit și sugerează subliminal că problemele sale de comportament și apetitul pentru conflict, scandal și sforării n-ar fi de fapt decât expresia stării de asediu în care se află, stare în care este nevoit să se apere permanent, cum poate.

Dar, să fim serioși, l-am văzut pe Băsescu și în perioade mai liniștite, de pace politică, când atitudinea sa era la fel de detestabilă ca și acum, ba mai mult, nu-i ajungeai cu prăjina la nas, după fiecare baie de mulțime pe care o făcea, pe atunci încă popularul președinte avea accese de insuportabile de îngâmfare și aroganță.

Pe lângă intrigile de palat și sforăriile la limita decenței, de care s-a făcut răspunzător pe plan intern și pe care cunoaștem cu toții, pe plan extern Băsescu a fost un dezastru de șef de stat. Incapacitatea sa de a se mula în cadrul protocolului atotprezent în diplomație, gafele sale, declarațiile sforăitoare în care desena axe de putere în care el se considera buricul pământului, toate acestea s-au cumulat într-o regretabilă concluzie și imagine de ansamblu: România a fost deseori rușinată chiar de propriul președinte.

Elena Băsescu în aceeași excepție nu ar fi cu nimic mai prejos: o apariție oarecum exotică prin comunele și cătunele patriei, pe plan extern ea s-ar transforma în timp record într-un stindard de vulgaritate care l-ar face să-și muște pumnii de ciudă chiar și pe românul cel mai dezinteresat de politica externă și eforturile diplomației românești.

Traian Băsescu știe foarte bine ce presupune lansarea candidaturii acesteia dificile și ce scandal va începe din minutul imediat următor, din acest motiv face se apropie în cercuri concentrice, cu infinită precauție, ca pisica de laptele fierbinte. Până la urmă nu se va abține și va băga botul, dar acum, cu ultima fărâmă de luciditate, încă intuiește că-și va frige mustățile.

Ca să rămânem în limitele comparației anterioare, electoratului îi este indiferentă foamea și pofta care-l chinuie pe cotoiul acesta chior, bătrân și cam jerpelit. Fascinația castronului cu lapte fierbinte, din fericire, o resimte doar cotoiul. După zece ani de regim Băsescu, marea majoritate a populației a dezvoltat o intoleranță acută la Elena Udrea...