Crin Antonescu – despre răzgândire, ca patologie si ca mod de a face politica

Să luăm pe rând câteva dintre cele mai mari răzgândiri din ultimii ani ale președintelui PNL. Scurta lor trecere în revistă este grăitoare în ceea ce privește modul de a face politică al lui Crin Antonescu, comentariile în plus devin de prisos.

CAZUL ROSIA. După ce timp de mai multe zile Crin Antonescu și-a afirmat sprijinul pentru dezbaterea parlamentară, luni a venit șocul. Dincolo însă de interesele electorale de moment, de alte motivații care au stat poate în spatele acestei decizii, ceea ce merită spus este că președintele PNL este departe de a fi unul dintre politicienii români consecvenți. În fapt, încă de la alegerile din anul 2009 Crin Antonescu a demonstrat în momente cheie faptul că este instabil în punctele de vedere, că o poziție ”fermă” declarată astăzi se poate transforma mâine într-o cu totul altă poziție, dar la fel de ”fermă”.

CAZUL GEOANA 2009. Dacă nu vă aduceți aminte, în seara turului I al alegerilor prezidențiale din anul 2009, Crin Antonescu a avut o ieșire extrem de nervoasă, în care i-a acuzat și pe Băsescu, și pe Geoană, pe ultimul prezentându-l ca fiind omul mogulilor Vântu și Voiculescu. Astfel argumenta Antonescu că nu va susține pe niciunul dintre cei doi în bătălia finală. A fost nevoie de o noapte (sună cunoscut?) pentru ca președintele PNL să se răzgândească și să anunțe că îl susține pe Mircea Geoană în turul II al alegerilor prezidențiale. Iar de aici au inceput manifestările patologice ale lui Crin Antonescu.

CAZUL DEMISIA DIN PARLAMENT. În ianuarie anul trecut, temător de faptul că protestatarii anti-Băsescu s-ar putea întoarce împotriva opoziției dacă aceasta nu este destul de radicală, Antonescu anunța demisia parlamentarilor PNL din legislativ. După câteva zile, același Antonescu realiza gogomănia, și o dădea la întors.

CAZUL REFERENDUMULUI. Anul trecut în vară, în plin proces de demitere al lui Băsescu, Antonescu părea dispus să treacă peste orice. Asta până semnalele externe, publice și nepublice, au devenit suficient de serioase încât președintelui PNL să i se facă iarăși frică.

CAZUL COABITARII. La fel anul trecut, Antonescu participă alături de Liviu Dragnea și Victor Ponta la întâlnirea cu Traian Băsescu, în urma căruia se stabilesc termenii coabitării. Cum se află de acest lucru, iar Antenele lui Voiculescu încep să facă gălăgie, Antonescu spune că nu e de acord cu coabitarea, deși a fost acolo când și unde s-a decis.

CAZUL PROCURORILOR SEFI. Să nu uităm că același domn Antonescu a spus că este datoria premierului să își asume mandatul interimar la Justiție, să numească noii procurori șefi. După ce Ponta a făcut-o, Antonescu iar a avut ”mustrări de conștiință” și a trebuit să își atace repetat partenerul de guvernare, deși a fugit de responsabilitatea de a propune un liberal care să aleagă procurori cu imagine bună în exterior și nu în fața lui Voiculescu.

CAZUL OPRESCU. Nu aș trece nici peste o faptă mai recentă a lui Crin Antonescu, care spune multe despre caracterul său. Președintele PNL s-a dezis nici mai mult nici mai puțin de Sorin Oprescu în problema câinilor maidanezi, deși nu pare să fi existat o discuție în USL pe subiect. Dincolo de asta, Antonescu datorează și el lui Oprescu o parte din scorul bun obținut de PNL în Capitală. Dar onoarea nu este suficientă pentru a nu te răzgândi când ți-e frică și de faptul că umbra ta ar putea să te contracandideze la președinție.

Mă întreb sincer dacă România are nevoie, după Traian Băsescu, de un președinte care una spune astăzi și alta face mâine, de un om căruia îi putem pune la îndoială sincer stabilitatea emoțională. Pentru că este sigur, România nu mai are nevoie de un președinte care să genereze scandaluri.