Crin Antonescu și gluma la care râdem mereu

Nu sunt adeptul dictonului „v-am spus eu”, „am avut dreptate” și alte derivate. Totuși, vestea că s-a rupt guvernul nu a avut un impact mai mare decât un Breaking News cu cod galben de ceață în perioada aceea când România a stat trei săptămâni în ceață (coincidență, și acum tot de trei săptămâni suntem în ceață de guvernare).

Anticipam ieri că, după o supradoză de declarații, zvonuri, amenințări, aluzii, glume, bancuri, tânguieli că se desparte coaliția de guvernare, știrea că „S-a rupt” va fi întâmpinată cu „Și? Care-i noutatea? Știam asta demult”. Din păcate, așa s-a întâmplat.

Deja se fac aranjări, combinări și permutări cu guvernul Ponta 3, dar nu stăm să ne uităm puțin să vedem cum s-a format o alianță împotriva naturii între stânga și dreapta, ce a ținut-o atât în viață și la guvernare, ce a omorât-o atât de fulgerător.

Mișcarea liberalilor este determinată de faptul că ne aflăm în an electoral. Pentru mine, ăsta e un semn îngrijorător: o dăm naibii de guvernare, trebuie să ne repliem pentru alegeri. Singura rațiune a lui Crin Antonescu de a mai exista ca politician este holograma Palatului Cotroceni. Faptul că a reușit să-și convingă partidul să renunțe la guvernare doar pentru a candida el la alegerile prezidențiale este aparent un argument în favoarea proverbialei sale îndemânări oratorice. Dacă l-ați urmărit în conferința de presă de aseară, ați ascultat un om care, după o vizită de două zile în Austria și întâlniri importante, vorbea despre oricine și orice, aproape fără să respire.

Văzându-l atât de energic, mi-a venit în minte scena cu subsecretarul american de stat Victoria Nuland, care, întrebată de președintele Traian Băsescu dacă nu se simte obosită după un turneu european de cinci zile, i-a răspuns că ea este plătită să nu fie obosită. Mi-l închipui pe Antonescu declarând ferm „eu sunt plătit să nu fiu obosit” și-mi vine să râd. Cu discursul său de aseară, Antonescu a reușit să-l facă până și pe Klaus Iohannis să râdă. Cam ăsta văd eu că ar fi programul lui electoral: gluma, butada, ironia, iar când primește încurajări din sală, șmechereala și miștoul. În rest, a vorbit de parcă în ultimul an și ceva el n-ar fi fost la guvernare.

Dar am divagat puțin. Voiam doar să spun că e bine să nu uităm cum se formează coalițiile de guvernare și cum se destramă, pentru ca data viitoare să știm pe cine legitimăm, să nu facem alegeri cu memoria ștearsă. Gândiți-vă că putem avea o guvernare formată din partide de polarități opuse, mediată de un președinte glumeț. O să râdem la nesfârșit la aceeași glumă.