Crin Antonescu își face mea culpa, Traian Băsescu tace și încasează

Crin Antonescu a reușit până la urmă să puncteze în emisiunea lui Ion Cristoiu. Tardiv, e drept, dar știți cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Liderul liberal a explicat ce anume l-a făcut să plece intempestiv de la învestirea Ramonei Mănescu, chiar înainte ca președintele Traian Băsescu să-și țină discursul uzual. Rezumând explicațiile nu atât de clare ale co-președintelui USL, rezultă că nu inepțiile inerente discursului politicianului Băsescu l-ar fi îndepărtat pe Antonescu...

Meciul respectiv începuse deja cu ceva timp în urmă între cei doi, când Băsescu, în stilul său uzual, l-a atras pe Antonescu într-o ambuscadă. Conform celor povestite de acesta din urmă, ar fi existat o consultare precedentă între cei doi pe tema numirii ministrului Ovidiu Silaghi la Transporturi, când liderul liberal l-ar fi întrebat explicit și - atenție - înainte de numire pe Băsescu dacă are știință de orice impediment de natură să compromită poziția ministerială a lui Silaghi. Așa cum deja bănuiți, Băsescu a tăcut precum Moromete lângă mămăliga fierbinte, nerăbdător ca USL și în speță Antonescu să se ardă încă o dată. Supărarea liderului liberal, în acest caz, este lesne de înțeles pentru că este greu de presupus ca președintele să nu fi fost perfect informat referitor la toate cercetările aflate în derulare și care-l implicau și pe Ovidiu Silaghi.

Incidentul povestit de Antonescu este de natură să-l pună pe Traian Băsescu într-o lumină extrem de neplăcută în acest caz. Cum să pretinzi inclusiv de la adversari un principial respect datorat funcției când chiar tu o desconsideri, folosind în propriul tău interes mărunt, politic, informațiile care de altfel ți-au fost cerute cu bună credință? Gestul ulterior al liderului liberal, vexat că a fost batjocorit cu bună știință, devine astfel mult mai ușor de acceptat și de înțeles. Păcat că nu a fost comunicat la momentul oportun...

În plus, Antonescu pare să fi nimerit tonul potrivit de această dată, privind în retrospectivă și declarându-și propria plecare ca un gest ”neobișnuit de nepoliticos”. Din păcate timpul nu mai poate fi dat înapoi și nu ne rămâne decât să ne imaginăm ce ar fi fost dacă Antonescu n-ar fi părăsit intempestiv Cotroceniul, ci ar fi găsit modalitatea cea mai eficientă și nu în ultimul rând occidentală de a-i plăti președintelui pentru prejudiciul de imagine provocat cu bună știință.

Oricum, mea culpa făcută de Crin Antonescu, oricât de tardiv, vine să-l pună într-o lumină mult mai potrivită pe candidatul la președinție care se dorește a fi perceput de alegători ca o schimbare în bine, după ce Traian Băsescu și-a consumat cele două mandate în registrul picaresc-antologic.

Antonescu putea să obțină un scor mai bun, dacă ar fi comunicat atunci, imediat și acționa altfel decât a fost consemnat. Privind în urmă, deja ne întrebăm dacă liderul liberal beneficiază de consiliere politică, în ce măsură și din partea cui. Chiar și așa, întorcându-se pe propriile-i urme și corectând ce se mai poate, Antonescu a marcat și a închis discuția, ducând-o într-o zonă cvasi-irespirabilă pentru adversarul său. În perspectiva improbabilă în care ar putea escalada acest munte și ar ajunge la înălțimea introspecției necesare pentru a-și recunoaște, analiza și pe cât posibil rectifica propriile erori, Traian Băsescu s-ar sufoca, pur și simplu. Asta în cazul în care nu ar trișa, ca de obicei, încercând să-i convingă încă o dată pe români să cumpere accesele lui de cabotinism extrem pe post de sinceritate maximă.