Crin Antonescu și procurorii băsiști

”Ponta trebuie să știe că oricine nu doar Traian Băsescu, oricine încearcă să intimideze, să controleze procurori sau instanțe, în România, va avea în mine un adversar la fel de hotărât, la fel de determinat precum l-a avut Traian Băsescu în toți acești ani. (...) Dreptate până la capăt înseamnă independența justiției, nu preluarea controlului, de la Traian Băsescu”, afirmă președintele PNL.

Ipocrizia lui Antonescu este maximă, președintele PNL neavând nicio legitimitate să îi dea lecții lui Victor Ponta despre cum trebuie respectată independența justiției. În timp ce Victor Ponta s-a luptat în mod constant pentru a asigura funcționalitatea instituțiilor fundamentale ale sistemului de justiție (așa cum s-a întâmplat spre exemplu în cazul numirii șefilor DNA și ai PICCJ), Crin Antonescu nu a făcut altceva, de la preluarea guvernării de către USL, decât să lovească în aceste instituții.

Nu mai departe de sfârșitul lui august, același Crin Antonescu care îl critică pe Victor Ponta pentru că ar fi încercat, chipurile, printr-o declarație post-factum, să influențeze un dosar a cărui instrumentare fusese finalizată deja, striga cât îl țineau puterile împotriva instituțiilor fundamentale pe care se bazează întreg eșafodajul sistemului de justiție (Curtea Constituțională, CSM, Direcția Națională Anticorupție sau Agenția Națională de Integritate), acuzându-le de partizanat politic.

De altminteri, președintele PNL și-a făcut un obicei din a ataca la baionetă justiția atunci când hotărârile acesteia nu i-au fost pe plac și au interferat cu planurile sale politice. Așa s-a întâmplat cu "cei șase inși de la Curtea Constituțională" care au îndrăznit să ia o decizie în urma căreia Antonescu trebuie să aștepte cel puțin un an ca să devină ”părintele” noii Constituții, și așa s-a întâmplat și cu ANI, în chestiunea aleșilor locali declarați incompatibili.

Cât despre Parchetul General sau Direcția Națională Anticorupție, președintele PNL le-a atacat de atâtea ori încât este aproape imposibil să facem o trecere în revistă exhaustivă asupra tuturor declarațiilor prin care a lezat în mod evident independența acestor instituții.

Să ne aducem spre exemplu aminte cum spunea în septembrie anul trecut că Parchetul și DNA ”s-au transformat în partide sau comandouri politice”. Sau cum, atunci când DNA-ul a decis urmărirea penală a lui Silaghi, a ieșit negru de supărare să dea de toți pereții cu procurorii care au instrumentat cazul și să îi acuze că execută o comandă politică. “Partidul Național Liberal constată cu îngrijorare că solicitarea DNA către Parchetul General privind începerea urmăririi penale împotriva colegului nostru, Ovidiu Silaghi, vicepreședinte al partidului, a venit cu doar câteva zile înainte de termenul limită la care președintele Traian Băsescu ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la propunerea USL pentru portofoliul Transporturilor. Apreciem această coincidență ca fiind cel puțin suspectă, cu atât mai mult cu cât președintele a insistat ca interimatul la Ministerul Transportului să fie asigurat timp 45 zile, perioada maximă admisă de lege.”, spunea atunci președintele PNL.

La fel a procedat Crin Antonescu și cu procurorii care instrumentau dosarul fraudei de la referendum. Desigur, modul în care respectivii procurori au ales să își facă datoria este discutabil. Dar, atunci când este șeful unul partid aflat la guvernare, președinte al Senatului și te pregătești să candidezi la cea mai înaltă funcție în stat, este absolut iresponsabil să califici acțiunile acestora drept un ”desant” fără precedent de la colectivizarea forțată din anii 50. Cum oare poate fi calificată o asemenea declarație dacă nu drept o presiune pe față la adresa procurorilor?

Acum însă, din rațiuni electorale și de imagine, Crin Antonescu se pune scut în fața lui Papici și avertizează ritos că procurorii trebuie să se afle la adăpost de orice influență politică. Cum se împacă însă această poziționare cu declarația pe care președintele PNL o făcea cu mai puțin de o lună și jumătate în urmă, când dădea indicații prețioase DNA-ului despre cine trebuie cercetat? “DNA protejează oamenii apropiați lui Traian Băsescu. Eu nu am solicitat DNA-ului să nu mai cerceteze liberali, ci să cerceteze pe toți cei care sunt de cercetat”, spunea atunci Crin Antonescu, demonstrând că nu are nicio jenă să se urce cu bocancii pe justiție, ca să îl parafrazăm pe Traian Băsescu.

Și nu este singurul exemplu de declarație prin care Crin Antonescu și-a permis să critice la scenă deschisă modul în care DNA-ul își face datoria. “PNL are o mare problemă, PNL nu coabitează, a intrat în USL, a participat la nişte alegeri, a mobilizat electoratul pentru altceva, nu pentru coabitare cu Traian Băsescu, cu un DNA care, de câţiva ani ne arată foarte clar că nu mai păstrează nici măcar aparenţele”, acuza Crin Antonescu la sfârșitul verii, proaspăt întors din vacanță, supărat fiind că DNA-ul îi stricase ploile cu numirea lui Silaghi la Ministerul Transporturilor.

În logica lui Crin Antonescu, dacă acel comentariu absolut inofensiv pe care Victor Ponta l-a făcut la adresa lui Lucian Papici este ”inacceptabil”, atunci înseamnă că, pentru toate declarațiile pe care le-a făcut la adresa justiției, președintele PNL ar trebui să își facă bagajul și să se mute definitiv în altă țară.

Faptul că acum, după atâtea ieșiri în decor inacceptabile, Crin Antonescu se pretinde un apărător al independenței justiției, solicitând un pact național prin care toată lumea să se angajeze că respectă acest principiu, nu mai poate convinge pe nimeni. Iar dacă este ceva cu adevărat inacceptabil este nonșalanța cu care Crin Antonescu îi minte în față pe români, pretinzându-se un apărător al independenței justiției, deși a demonstrat în nenumărate rânduri că nu dă doi bani pe un asemenea concept.