Crin Antonescu mă sperie

În preajma alegerilor de anul trecut circula o vorbă printre adversarii președintelui. Se spunea, mai în glumă mai în serios, că cel mai bun agent electoral al USL este chiar Traian Băsescu. Cine ar fi crezut în toiul bătăliei politice care a definit tot anul 2012 că vom ajunge să vedem și un ciudat revers al medaliei, în care cel mai bun adversar al candidatului la președinție Crin Antonescu este chiar liderul liberal, în persoană.

Într-un ciudat și frustrant joc de-a v-ați ascunselea, liderul liberalilor ba e aici, în vervă, cu glonț de scandal proaspăt pe țeavă, ba nu e nicăieri, de se întreabă toată lumea unde, în ce gaură s-a pitit după ce și-a consumat muniția.

În momentul de față, ca analist politic nu cred că poți primi sarcină mai dificilă și pedeapsă mai cumplită decât  monitorizarea și explicitarea declarațiilor și gesturilor sale politice. Crin Antonescu mă sperie. Un prieten bun, cu altă specializare, m-a urmărit răbdător o vreme, în timp ce mă lamentam despre inconsecvența, ieșirile aiuritoare și izbucnirile inexplicabile ale liberalului. Ciclotimie, a enunțat, sec, verdictul.

Omul tău e ca un montagne-russe și probabil nu numai în politică. Într-o zi amenință stabilitatea guvernului, îl atacă pe Ponta, la adresa căruia debitează miștouri și a doua zi se poartă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Azi declară că și-a pierdut încrederea în premier, a doua zi capătă brusc un preaplin de încredere și în el și în Guvern... Toată vara îi provoacă atacuri de panică lui Lăzăroiu dispărând spre plaje mult prea îndepărtate chiar și pentru auzul fin al consilierului...

Pe urmă se întoarce și ne asurzește pe toți, când trage cu tunul zilnic, la ora unu. Dacă azi vrea să plece din viața politică, mâine se sucește și rămâne, eclipsându-l la răzgâieli uneori chiar și pe inepuizabilul Băsescu ...

Cu astfel de piruete dezordonate, putem spune că Antonescu face mai mult rău decât bine. Este desigur un loc comun, dar să subliniem iar, cu riscul de a ne repeta, că funcția la care țintește acesta este una pe care românii o asociază în mod tradițional cu echilibrul, moderația și calmul. Președintele tuturor românilor nu mai poate fi un agitat și un coleric imprevizibil. Nimeni nu-și va mai da votul unei astfel de persoane.

Traian Băsescu nu a fost decât o scurtă paranteză în istoria politică a țării, o simplă excepție care n-a făcut decât să întărească regula. La care regulă se face referire putem înțelege cu ușurință privind în retrospectivă la peste 8 ani de dezastru economic și conducere autocratică.

Pur și simplu România nu mai poate fi condusă cu tarantele și scandal. Am scăpat ca prin urechile acului din accidentul major al unei crize economice, în care țara a intrat imprudent, condusă cam pe două roți și cu pană pe a treia. Românii intuiesc de ceva vreme că ghinionul de care n-am duce deloc lipsă acum ar fi încă un conducător dezechilibrat, ca să ieșim definitiv de pe carosabil la următoarea curbă periculoasă...