Crin Antonescu, pus să deconteze ieșirile lui SRS

Prin ceea ce Victor Ponta a numit încălcarea articolului 1.1.4 din protocolul USL, Sorin Roșca Stănescu nu numai că a „zguduit” în mod vizibil alianța, ci l-a pus și într-o poziție dificilă pe Crin Antonescu.

Această poziție incomodă în care se află președintele PNL în momentul de față – și în care se va afla în continuare, indiferent de decizie, după cum se va vedea în cele ce urmează – este dată de echilibristica pe care trebuie să o facă între două dimensiuni politice: pe de o parte, este vorba despre presiunile venite din interiorul partidului și despre nevoia de a menține o imagine de forță pentru PNL (această imagine poate fi întreținută prin refuzul de a-l sancționa pe Sorin Roșca Stănescu), iar pe de altă parte, este vorba despre presiunile exercitate de PSD și, în ultimă instanță, chiar de textul protocolului semnat cu aceștia.

Cu alte cuvinte, dacă Antonescu va decide că excluderea lui SRS se justifică (cel mai probabil, nu va fi cazul), acesta își va asuma o cvasi-lovitură de imagine pentru PNL, care va deveni partidul înclinat în fața PSD. În cazul în care președintele PNL refuză să-l sancționeze în mod concret pe SRS, acesta va trebui să se confrunte cu un PSD mai sceptic, mai predispus să-i izoleze pe liberali din cercul de luare a deciziilor. Ce reiese din această ultimă consecință? Tot un PNL care, cu timpul, se înclină în fața PSD – însă de data aceasta și la nivel faptic, nu doar imagologic, ceea ce este mult mai grav.

În fine, cea de-a treia variantă este ca Sorin Roșca Stănescu să părăsească de bunăvoie PNL (cel puțin la nivel declarativ), fără a fi exclus de conducerea partidului. Și această variantă ar reprezenta un ușor minus pentru PNL din punct de vedere al imaginii, oricât de bine ar fi pregătit momentul din punct de vedere comunicațional.

Problema ridicată recent de Victor Ponta legată de modul în care PNL „face opoziție de la putere” este una cât se poate de reală pentru credibilitatea USL, fiind observabilă nu doar pentru analiști sau oameni din interior, ci si pentru simplii „consumatori” de știri politice. Însă această poziționare a unor liberali nu este total lipsită de temei, ea venind tocmai pe fondul unei tendințe de creștere a puterii PSD în cadrul Coaliției. Altfel spus, este un soi de marcă a temerilor din ce în ce mai mari ale liberalilor că ar putea deveni, la un moment dat, „vioara a doua” în USL.

În calitatea sa de lider politic, Crin Antonescu ar trebui să sesizeze aceste lucruri și să opteze pentru o soluție cât mai potrivită în cazul SRS, care să nu permită distanțarea PSD de propriul partid. După cum s-a văzut mai sus, excluderea acestuia nu pare a fi o soluție, cum nu poate fi nici ignorarea subiectului. Este nevoie de o soluție de compromis, iar aici discuțiile din culise sunt singurele care pot da roade.

Ceea ce am văzut la Conferința Națională a TNL de la Romexpo poate fi începutul unei astfel de rezolvări.