Crin, scut în fața mafiotului Băsescu

După ce a renunțat, pe rând, la coaliția de guvernare, la obiectivele USL din alegeri și lupta împotriva regimului Băsescu, Crin Antonescu trece acum la etapa a doua în sudarea alianței cu președintele și oamenii săi. Antonescu se pune în calea cercetării în justiție a lui Băsescu pentru amenințările de luni la adresa Gabrielei Firea, colega lui din Senat, și încearcă să reducă un act de șantaj la o dispută personală între președinte și premier.

Șeful PNL a declarat, luni seara, că nu va semna plângerea penală împotriva președintelui Traian Băsescu, pe care premierul Victor Ponta a anunțat ca o va depune marți. Gestul singular al lui Antonescu nu ar arăta mai mult decât lașitate și o lipsă urâtă de solidaritate, dar corelat cu absenteismul constant al liberalilor din activitățile Comisiei Nana, acesta vine să confirme trădarea lui Antonescu față de tot ce a suținut din 2009 încoace. Avem de a face cu un politician gol de conținut, care, mai mult chiar ca Băsescu, într-un timp atât de scurt, și-a resetat complet discursul, opiniile și valorile, iar acum nimeni nu mai poate fi sigur ce susține liberalul și unde vrea să își ducă partidul, dacă nu în brațele președintelui.

Încercarea liberalului de a bagateliza o declarație gravă a președintelui și de a o încadra în contextul unui război personal între Ponta și Băsescu, este o tentativă de a ascunde faptul că Antonescu a devenit, în realitate, unul dintre oamenii președintelui. PNL nu mai adoptă poziții publice împotriva lui Băsescu, nu mai acționează în sensul demantelării regimului său, deoarece asta contravine intereselor electorale ale lui Crin.

După ce președintele a șantajat-o pe Gabriela Firea, dumincă, spunând în direct că "mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului, că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, DACĂ NU E ATENTĂ”, Victor Ponta a anunțat că deputații și senatorii vor depune o plângere penală împotriva “atacului mafiot”. Declarația președintelui este exact genul de act de imixtiune în treburile justiției, o amenințare fățișă, de sforar al procurorilor, pentru care fondatorii USL-ului îl criticau, pe bună dreptate, înainte de 2012, și pentru care au primit voturile alegătorilor.

La această mârșăvie a primului om din stat, Antonescu nu avut de comentat decât că “sigur că ce a făcut președintele este inacceptabil, dar de aici și până la un gest politic de partid, inițiat de domnul Ponta pentru partidul său, este cale lungă”. Deci, un act nedemocratic “inacceptabil” poate fi, totuși, trecut cu vederea, dacă pedepsirea lui contravine intereselor politice de moment ale președintelui PNL.

Ce semnificație are sloganul PNL pentru europarlamentare, “Unitatea aduce victoria”? Dacă oamenii politici nu se unesc pentru sancționarea amenințărilor aduse independenței justiției, dacă nu se unesc în jurul valorilor democratice, atunci ce folos mai are victoria? Câte mai este dispus Crin Antonescu să sacrifice pentru a fi ales președinte cu sprijinul lui Traian Băsescu? Sau, mai bine spus, mai are el ceva de sacrificat pentru a ajunge la Cotroceni?