Cristian Diaconescu nu vede moștenirea regimului Băsescu

'N-am nimic să îi reproşez preşedintelui, din contră, faptul că într-o situaţie personală s-a dovedit un om de stat şi consecvent în ceea ce priveşte sistemul judiciar mi se pare foarte bine', a spus Diaconescu.

Aruncat înapoi în anonimat de scandalul sabotării Antenei3, perierea președintelui de ”candidatul” Diaconescu va trece neobservată. Dar sensul toxic al ploconelilor sale, rămâne. La doi ani de la revolta electorală care a măturat regimul putred al lui Traian Băsescu, din ce în ce mai mulți nostalgici sau cointeresați își ascut creioanele, pregătiți să rescrie istoria.
Un individ ca Băsescu, un adevărat exemplu despre cum să nu fii președinte, un om lipsit de scrupule, fără moralitate, în stare să facă orice pentru a-și atinge scopurile, indiferent de numărul victimelor colaterale, în ultimă instanță un individ căruia îi pasă mai mult de scama de pe propriul rever decât de Romania, acest anti-erou al istoriei contemporane a început să fie ridicat fără jenă pe umerii susținătorilor săi, pentru a fi repus pe un piedestal necuvenit.

Anonimul Diaconescu este probabil unul din cei mai orbi cetățeni ai acestei țări, un politician nevăzător și nepăsător, care nu reușește să identifice nici măcar un caz din multitudinea de scandaluri care puse cap la cap constituie labirintul întunecosului regim Băsescu. Spre rușinea lui Diaconescu, ”catindatul” de carton al Elenei Udrea, unele din aceste scandaluri sunt atât de monumentale încât nu pot fi ignorate nici măcar de cei fără vedere. Traian Băsescu însuși reprezintă un monument rușinos al politicii naționale, de dimensiunea Taj-Mahalului, care poate fi pipăit dacă nu văzut !

Pentru asta, însă, pe lângă ochi de văzut și mâini de pipăit, mai e nevoie și de un dram de onoare, de verticalitate, adică tot ce ține mai degrabă de coloana vertebrală a acestei națiuni și nu are nicio legătură cu semnul încovoiat de întrebare care simbolizează ambițiile politice ale mascotei populare, Cristian Diaconescu.