CSAT a fost implicat tot timpul în privatizarea CFR Marfă. Brusc nu mai vrea

Demiterea lui Fenechiu din guvern a lăsat loc de multe interpretări şi analize pe marginea subiectului CFR Marfă. Privatizarea a fost încheiată cu succes. Termenii generali ai contractului au fost stabiliţi. Ultimele etape necesare pentru încheierea tranzacţiei a 51% din acţiunile CFR Marfă către compania cu capital românesc GFR, condusă de Stoica Gruia erau semnarea contractului şi dovada probităţii financiare a părţii contractuale.

Cu alte cuvinte, ca să se bată palma cu statul român, Gruia trebuia să arate că are banii. După cum toată lumea îşi poate imagina 202 milioane de euro, suma la care s-a oprit licitaţia, este o sumă dificil de obţinut de pe o zi pe alta. Aşadar, plata celor 51% din acţiuni trebuie făcută în termen de două luni de la semnarea contractului de privatizare. Şi plata trebuie făcută integral. Alte coordonate economice ale tranzacţiei spun că investitorul se angajează să deruleze investiţii în CFR Marfă în valoare de 900 de milioane de lei şi 1,5 milioane de euro asta bineînţeles pe lângă plata acţiunilor.

Acestea sunt condiţiile care s-au convenit până acum între părţile implicate în proces. Ceea ce nu spera nici guvernul USL şi nici domnul Gruia, câştigătorul licitaţiei era ca încă o parte să intervină în procesul de privatizare a CFR Marfă. Neprevăzutul s-a întâmplat, folosindu-se de propunerea lui Silaghi la Ministerul Transporturilor, preşedintele Traian Băsescu a lansat o serie de mesaje care au fost de natură să intervină negativ în derularea procesului aproape terminat de privatizare. Traian Băsescu declară într-o conferinţă de presă că respectivul câştigător al licitaţiei nu are bani şi că privatizarea nu se derulează în parametrii dezirabili. Cu alte cuvinte, responsabilitatea privatizării trebuie să fie asumată de Ponta, propriu şi personal, în accepţiunea lui Traian Băsescu.

Conferinţa de presă a lui Traian Băsescu reprezintă practic dinamitarea procesului de privatizare. Punerea la îndoială de către preşedintele republicii a validităţii singurului câştigător al licitaţiei publice echivalează cu suspendarea procesului de privatizare. Răspunsul nu a întârziat să apară. Dacă preşedintele are dubii faţă de corectitudinea procesului de privatizare trebuie să le exprime public, în cadrul constituţional pe care funcţia pe care o ocupă îl conferă. Fractura logică în argumentația preşedintelui este uşor de înţeles, pentru oricine, indiferent de simpatiile politice pe care le nutreşte. Preşedintele se comportă ca şi cum ar cunoaşte anumite probleme în procesul de privatizare, indiferent despre ce probleme este vorba. Exprimă acest lucru cu jumătate de gură, lăsând mult loc de interpretare. Dacă preşedintele jucător ar vrea binele pentru România, în momentul în care ar fi sigur de anumite insuficienţe în cazul GFR ar trebui să le exprime public, clar, fără loc de îndoială. Preşedintele Băsescu face în schimb altceva. Ne spune tuturor că ceva nu este în regulă acolo şi face în aşa fel încât premierul să îşi asume acest eşec. Este ca şi cum ai fi martor la o infracţiune şi în loc să o oprești, aştepţi să se consume fapta. Este anti-naţional să ascunzi informaţii, dacă le ai, cu privire la singurul competitor român care ar putea prelua CFR Marfă, o companie de interes naţional.

Tema privatizării a ieşit din prim plan pentru că atenţia s-a mutat recent către un cu totul alt subiect. Este sau nu este de competenţa CSAT să avizeze procesul de privatizare şi inclusiv contractul? Întrebarea a fost lansată de către Victor Ponta care, în replică la intervenţia lui Băsescu i-a dat ocazia acestuia din urmă să facă, oficial şi constituţional exact ceea ce a făcut până acum în afara legii şi anume, să se exprime pe oportunitatea şi calitatea actului privatizării. După cum ştiţi Băsescu este şi preşedinte al CSAT astfel încât în acest for, dacă i-ar păsa de CFR Marfă ar avea ocazia să exprime un punct de vedere public şi asumat.

CSAT s-a pronunţat pe marginea CFR Marfă pentru prima oară în 2011. Atunci avizul a fost dat pentru privatizarea companiei cu câteva condiţii ce ţin de punerea la dispoziţie a infrastructurii în caz de conflict sau dacă Alianţa Nord Atlantică o cere.

Acum, brusc, CSAT nu mai are atribuţii în avizarea unui proces de privatizare după încheierea procesului de privatizare, ne comunică Administraţia Prezidenţială. Articolul 4 din legea de funcţionare a CSAT specifică, limpede, faptul că CSAT îşi exprimă avizul asupra actelor normative ale guvernului care au tangenţă cu siguranţa naţională.

Nu cred că este nevoie să reluăm argumentaţia care demonstrează că privatizarea CFR este o chestiune de siguranţă naţională. Pur si simplu faptul că CSAT s-a exprimat pe subiectul CFR Marfă de 3 ori demonstrează, fără prea multe îndoieli, că aceasta este o companie cu impact asupra siguranţei naţionale. Ceea ce trebuie să analizăm este motivul pentru care Băsescu a intervenit atât de brutal în procesul de privatizare. La prima vedere motivul ar fi jocul politic pe care Băsescu îl întreţine cu Victor Ponta dar, noi suntem de părere că există un motiv mult mai puternic pentru care şi imixtiunea preşedenţiei în subiectul CFR Marfă.