Cu cine a vorbit Băsescu – cu Obama sau cu Al-Assad?

Departe de a fi însă un exemplu de asumare a responsabilităţii, declaraţia lui Traian Băsescu nu face altceva decât să continue linia de mesaje contradictorii legate de Siria pe care preşedintele le-a transmis încă de la începutul crizei.

La momentul declanşării crizei siriene, majoritatea statelor occidentale au condamnat acţiunile regimului de la Damasc. Preşedintele României nu a făcut acelaşi lucru, preferând să ia o poziţie low profile și să anunţe că va urma deciziile aliaţilor. La acel moment, motivaţia a fost aceea că pe teritoriul sirian există un număr mare de cetăţeni români, interesul fiind repatrierea lor în siguranţă. Tot în aceeaşi declaraţie erau criticaţi acei politicieni români care, prin poziţia lor tranşantă anti-Al-Assad, au pus în pericol vieţile românilor. Între timp, poziţiile statelor occidentale legate de o viitoare intervenţie s-au mai moderat în aşteptarea unui raport al inspectorilor ONU legat de utilizarea gazelor de luptă în războiul civil sirian. Tocmai în aşteptarea acestui raport şi cu scopul de a detensiona relaţiile dintre SUA şi Federaţia Rusă a fost realizată şi declaraţia semnată de cei 11 membrii ai G20.

Modul în care Traian Băsescu a prezentat aderarea României la declaraţia aceasta este şi el unul interesant. Declaraţia în sine conţine ideea că o intervenţie militară este justificată dacă regimul Al-Assad a utilizat arme chimice, deşi aceasta nu este văzută ca o soluţie finală a războiului civil. În loc de a prezenta toate aceste elemente, preşedintele Băsescu a vorbit, încă o dată, pe larg despre riscurile pe care o viitoare acţiune militară le-ar implica, punând accentul pe ideea că o soluţie strict politică este singura viabilă. Mai mult, el a accentuat problema existenţei unei incompatibilităţi în acest moment între regimurile democratice şi societăţile musulmane. Ne putem întreba astfel ce încearcă în realitate Traian Băsescu să transmită? Noutăţi despre relaţia sa specială cu Al-Assad? Ştim că preşedintele a catalogat-o ca fiind una normală, iar presa a mai discutat acest lucru. Aparent Traian Băsescu nu este dispus să renunţe la această relaţie nici în contextul în care preşedintele sirian este acuzat că şi-a omorât proprii cetăţeni. Această poziţionare este datorată într-o anumită măsură şi mentalităţii moştenite de dinainte de 1989, politica externă a regimului comunist fiind aceea de a se apropia de cât mai multe state, independent de natura lor.

În timp ce premierul şi preşedintele Senatului şi-au afirmat la acel moment sprijinul faţă de democraţiile occidentale, preşedintele Băsescu a ratat încă o dată ocazia de lua o poziţie clară, aducând astfel deservicii importante imaginii externe a României.