Cu Traian Băsescu la jumulit cireșul din vecini

Cred că Traian Băsescu, pe când era copil, își făcea legitimații în care scria cu litere mari și ezitante ”Agent secret” sau ”Spion”...

Și mai cred că ceva, ceva din fascinanta lume a copilului de atunci a supraviețuit cumva ajungând să coloreze pe alocuri prezentul cenușiu-protocolar al președintelui aflat -din fericire- la final de mandat.

Vă spun sincer, pe șleau, că prefer să mi-l imaginez pe copilul Băsescu, decât să fiu nevoit să admit că președintele încă în exercițiu a înnebunit pur și simplu. Nu poate fi decât el, copilul care-i dictează scăpările tot mai dese din rigoarea discursului prezidențial.

Același copil mi s-a părut că-l văd și în ultima luare de cuvânt televizată, un puști făcând pieptul roată la presă și cu ochii strălucitori de mândrie, tremurând de nerăbdare pentru că nimeni nu-i oferă pretextul să se laude și el un pic, sau un pic mai mai mult, despre cum a sărit el gardul, deși era strict interzis și cum l-au alergat ăia și...

Cunoașteți placa, am trăit-o, cred, cu toții în copilărie. Din păcate, majoritatea dintre noi suntem mai nenorocoși decât Traian Băsescu și am lăsat inexorabil în urmă frumoasele trăiri ilegale de pe la cine știe cine din ogradă, la jumulit cireșul.

Băsescu nu a mai rezistat tensiunii momentului și, după ce s-a fandosit nițel, l-a lăsat pe Trăiănel să izbucnească în uralele găștii, afară la joacă.

Cu freza de odinioară răvășită de vânt, cu privirea zbanghie pentru care i s-a spus probabil încă de atunci Traian Chioru sau Băse Piratu, cu o șosetă sus și una jos, dar cu mâinile adânc înfipte în buzunarele nădragilor scurți, Trăiănel a strigat victorios la presa care a fremătat năucită: Știu un secret și nu vi-l spun! Pe urmă a tulit-o la o miuță cu consilierii, unii dintre ei foarte palizi și foarte tăcuți. Bravo, Goe! Mossad curat! O să ne fie dor de tine...