Cui îi este frică să vorbească de rezultatele guvernării? Poate lui Antonescu...

Când Crin Antonescu a declarat că Guvernul și majoritatea parlamentară se tem să vorbească despre rezultatele guvernării, am crezut inițial că liderul PNL iar nu și-a făcut temele apărând -pentru a câta oară- nepregătit în declarații. Cum să se teamă premierul Ponta să discute rezultatele care sunt oricum publice și foarte bune? România a fost evidențiată în primul trimestru al 2014 cu cea mai bună rată de creștere economică din UE, de +3,8%, consumul a crescut cu aproximativ 15% - fie vorba între noi, acesta este indicatorul cel mai sigur al bunăstării populației - puterea de cumpărare a crescut, salariul mediu net pe economie acordat in martie (1.706 lei) a fost cu 5,5% mai mare decat cel din aceeași lună a anului trecut. Salariul real a crescut cu aproape 5%, inflația se menține la un nivel extrem de scăzut, alimentele s-au ieftinit, iar guvernul e în linie dreaptă cu promisiunea de reducere a TVA la alimentele de bază.

O astfel de creștere și stabilizare macroeconomică nu putea să treacî neobservată din exterior. Guvernului Ponta i-a reușit, în fond, ceea ce nu au putut să facă multe țări dezvoltate: consolidare fiscală în paralel cu reducerea datoriei și cu re-pornirea motoarelor economiei. Agenția de rating Standard&Poor's a promovat în consecință România în categoria "investment grade", oferindu-i perspectivă stabilă, un semnal necesar și mult așteptat, ca marii investitori de portofoliu să poată reveni pe piața românească. Să mai menționăm în acest context și că investițiile străine directe au totalizat în primul trimestru 570 milioane euro, în creștere cu 30,1% față de perioada similară din 2013.

La toate acestea se adaugă perspective la fel de îmbucurătoare: se ia în calcul creșterea salariilor tuturor bugetarilor de la 1 ianuarie 2015, precum și creșterea semestrială a salariului minim cu 75 de lei. Se anunță majorarea alocației pentru copii, din 2015 și, nu în ultimul rând se anunță și continuarea creșterii pensiilor.

Vă veți întreba atunci, ce dorește liderul PNL cu moțiunea sa de cenzură, total ruptă de context și realități? Că PNL și aliații de drepata aveau nevoie de o temă de campanie electorală, era de înțeles, dar răspunsul este strivitor și, în plus, așa cum am zis: e public. De ce insistă Antonescu? Un răspuns cred că poate fi evidențiat la o privirea mai atentă aruncată la ultima sa declarație pe tema ”fricii guvernului de rezultate”. Iată, ce spune Antonescu: ”Nimic nu l-ar fi împiedicat pe domnul Ponta, ca, în calitate de prim-ministru, să poată să vină în Parlament şi să poată să povestească marile sale realizări, să poată să dea răspunsuri în Parlament la întrebările legitime ale opoziţiei".

Aceasta este dorința și expresia frustrării liderului care s-a autoeliminat din ecuația politică a guvernării: să-l cheme pe fostul său coechipier ”la ordin”, în Parlament, să dea raportul. Antonescu a savurat anticipat momentul în care primul-ministru ar fi fost nevoit să-i ofere lui și aliaților săi explicații și justificări. Pentru liderul PNL, acela era un moment special, de neratat, în care s-ar fi simțit superior premierului care, subordonat, ar fi trebuit să-i ofere explicații.

Or, ceea ce uită Antonescu este că în contextul unor astfel de rezultate economice bune, remarcabile chiar, premierul nu are de ce să se căciulească și să dea explicații în fața aștora, explicații care – trebuie spus- nu le-a oferit nici măcar dezastruosul premier Boc, la vremea respectivă.