Cum a găsit Guvernul echilibrul în lupta împotriva fumatului

Printre acestea se numără obligativitatea de a afişa imagini de avertizare asupra pericolelor fumatului care să acopere 65% din suprafaţa pachetului şi interzicerea aromelor puternice, precum mentolul. Decizia la care s-a ajuns vine însă în urma unor negocieri intense. Inițial, printre interdicții ar fi trebuit să se numere și comercializarea țigărilor slim, precum și comerțul cu țigări şi produsele din tutun pe Internet. S-a renunțat însă la interzicerea comercializării țigărilor slim. În acest sens, s-a pornit de la premisa că o asemenea interdicție nu ar fi descurajat consumul, ci ar fi produs doar o reorientare a consumatorilor produselor în cauză către opţiuni alternative. Or, trecerea de la ţigările slim, care au un conţinut mai scăzut de tutun şi substanţe dăunătoare sănătăţii, către ţigările clasice, care au conţinut mai mare de astfel de substanţe, ar fi făcut un rău consumatorilor, crescându-le dependența de nicotină. În ceea ce privește comerțul cu produse din tutun pe Internet, decizia finală reprezintă un compromis.

Astfel, Germania nu a reuşit să blocheze interdicţia de comercializare a ţigărilor şi produselor de tutun prin magazine on-line, apărată de țări precum Spania, Franţa şi România. Fiecare ţară va putea însă să adopte dispoziţii naţionale, iar statele care autorizează vânzarea la distanţă vor trebui să împiedice tranzacțiile către clienți aflați în ţările în care comerțul on-line cu produse din tutun este interzis. Acordul la care s-a ajuns reprezintă așadar un pas important pentru descurajarea fumatului în țările europene, chiar dacă pentru intrarea sa în vigoare mai este nevoie și de votul Parlamentului European. Iar în obținerea acestui acord, România a jucat un rol important și a avut o poziție rațională și echilibrată. Cabinetul de la București a susținut, așa cum remarcam și mai sus, interzicerea comerțului on-line cu țigarete și tutun, având în vedere inclusiv faptul că în cazul unor asemenea tranzacții este extrem de dificil de controlat cine sunt consumatorii.

În schimb, executivul român s-a opus intezicerii sortimentelor de țigări slim, considerând că efectele unei astfel de hotărâri vor fi contrare celor scontate. Trebuie însă observat că, în ceea ce privește această opoziție, cabinetul condus de Victor Ponta a avut de înfruntat critici venite dinspre anumite asociații medicale. Poziția acestora a ignorat însă în mod evident faptul că fumatul este până la urmă un comportament de consum, în care intervin o mulțime de factori subiectivi. Or, fără luarea în considerare a acestor factori, descurajarea fumatului și încurajarea celor care vor să abandoneze acest viciu vor avea sorți de izbândă foarte reduse. Iar pentru o țară precum România, în care nivelul de trai este totuși redus, prețul țigărilor reprezintă, alături de efectele nocive pe care fumatul le are asupra sănătății, principalul motiv pentru care fumătorii iau în considerare renunțarea la acest viciu.

De aici și până la abandonarea fumatului este însă un drum lung, pe care în mod eronat, autoritățile au crezut până acum că îl ușurează dacă subvenționează medicamentația anti-fumat. Statisticile arată însă că incidența fumatului în România nu a cunoscut o scădere spectaculoasă ca urmare a acestei măsuri. De altminteri, prețul lunar al medicației anti-fumat era aproximativ egal cu cât ar fi trebuit să plătească pe țigări un fumător mediu. Fumătorii știu însă că nu medicamentele sunt factorul decisiv pentru succesul sau eșecul deciziei de a te lăsa de fumat. După cum arată un studiu dat publicității de către Comisia Europeană cu ocazia Zilei Mondiale Anti-Fumat, 80 la sută dintre românii fumători consideră voinţa elementul principal care i-ar ajuta să renunţe la fumat, în timp ce 43 la sută au spus că motivarea poate avea o contribuţie decisivă în acest proces.

În acest context, decizia luată de către guvern de a nu mai subvenționa medicamentele anti-fumat este perfect justificată. Fondurile care erau destinate medicamentației respective reprezentau o cheltuială fără rost și pe care oricum, majoritatea celor care se lasă de fumat și-o puteau permite. Ceea ce nu înseamnă abandonarea eforturilor menite să vină în sprijinul românilor care doresc să se lase de fumat. Dar România este o țară prea săracă pentru a-și permite să investească fără să țină seama de criteriul eficienței ajutorului pe care îl oferă pacienților. Or, în condițiile în care acesta ar fi trebuit să fie mai degrabă de natură psihologică decât medicamentoasă, decizia luată de către cabinet era logică și oportună. În orice caz, lupta împotriva fumatului nu se câștigă peste noapte, nici la nivel individual și nici la nivel societal. Este însă important că se fac pași inteligenți înainte.