Cum a motivat instanța achitarea lui Tăriceanu în dosarul în care a fost judecat pentru mărturie mincinoasă

”Parchetul avea suficiente date și își formase o convingere din care putea și trebuia să-și dea seama că Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton, fiind chemat a da declarație în calitate de martor în dosarul nr.259/P/2015, putea fi pus în situația de a se autoincrimina. Astfel, fiind obligat să declare adevărul în calitate de martor, dacă ar fi confirmat că știe despre ceea ce a declarat mincinos în opinia parchetului, declarația să l-ar fi expus unor sancțiuni penale. (...) În ceea ce privește solicitarea făcută în apărarea sa de inculpat, în sensul pronunțării unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art.16 alin.1 lit. a) din Codul de procedură penală – fapta nu există, Înalta Curte nu o îmbrățișează în raport de faptul că nu se poate susține inexistența unui act din partea inculpatului Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton”, se spune în motivarea instanței.

Călin Popescu-Tăriceanu a fost trimis în judecată de DNA pe 7 iulie 2016 pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului.

Conform DNA, în cadrul actelor de cercetare privind retrocedarea nelegală a unei suprafeţe din pădurea Snagov şi a Fermei Băneasa, Tăriceanu a făcut, sub jurământ, la data de 15 aprilie 2016, declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în dosarul trimis în judecată.