Cum a uitat PNL de angajamentele internaţionale ale României

În urma şedinţei Biroului Politic Naţional al PNL de marţi după-masă, partidele componente ale USD aşteptau de la liderul liberal soluţiile care să conducă la depăşirea blocajului politic. Premisele erau îndeplinite din perspectiva primului ministru care, în aceeaşi zi, anunţase că pregătise trimiterea propunerilor de miniştri către Cotroceni pentru a procedura numirii să fie astflel finalizată. Numai că, în locul unor soluţii politice oneste, Crin Antonescu a preferat să supaliciteze propriile condiţii. Dincolo de criteriile politice avansate de Crin Antonescu pentru a pune capăt crizei de la guvernare, preşedintele liberalilor a introdus pe agendă două cerinţe pe palierul economic – adoptarea urgentă a măsurilor referitoare la neimpozitarea profitului reinvestit şi reducerea CAS.

Cerinţele conducerii PNL nu sunt discutabile prin conţintul lor, ci prin momentul în care sunt invocate şi mai ales prin tonul ultimativ pe care l-a abordat Crin Antonescu. Este de notorietate că, pentru a performa economic, Guvernul României şi-a asumat o serie de ţinte în relaţia cu partenerii financiari externi (FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană). Acest obiective se referă la încadrarea în anumite deficite, la respectarea unor parametrii macroeconomici, la o balanţă optimă între venituri şi cheltuieli. Or, o abordare pripită de tipul celei propuse de Crin Antonescu nu ar face altceva decât să genereze dezechilibre şi să ducă la rezultate economice negative.

De altfel, nu este un secret că intenţia de adoptare a facilităţii privind neimpozitarea profitului reinvestit este susţinută chiar de premierul Ponta. Deci, nu se poate vorbi despre o paternitate a ideii din zona PNL. Opţiunea pentru o asemenea măsură depinde însă în mod esenţial de dinamica economiei româneşti în perioada următoare, de tendinţele macroeconomice precum şi de rezultatele pe zona fiscală. Dar mai ales de angajamentele internaţionale pe care România şi le-a asumat prin relaţia cu FMI şi prin Tratatul de guvernanţă fiscală. Momentul implementării nu poate fi lăsat la mâna hazardului, ci este nevoie de o strategie corerentă şi de corelarea măsurii cu realităţile economice.

Desigur, scutirea de impozitare a profitului reinvestit are o serie de avantaje indiscutabile. Orice agent economic, indiferent de mărimea lui, are ce principal scop obţinerea de profit fiindcă acesta reprezintă balonul de oxigen care permite progresul economic. Prin urmare, neimpozitarea profitului reinvestit ar fi în primul rând o măsură care ar contribui la însănătoşirea economică. Este cunoscut faptul că, pentru a eluda plata contribuţiilor către stat, o mare parte a agenţilor economici caută diverse tertipuri pentru a declara un profit cât mai mic sau chiar zero profit. Astfel, aplicarea acestei facilităţi fiscale ar avea o contribuţie importantă în încurajarea întreprinzătorilor de a-şi declara profitul real, fără teama că ar fi putea fi suspus impozitării.

Relaxarea fiscală nu poate fi asumată fără a cântări atent şi riscurile. România s-a înscris pe trendul revirimentului economic, însă pentru ca acesta să fie păstrat şi în perioada următoare, este esenţială o abordare echilibrată şi chiar prudentă. Pentru ca neimpozitarea profitului reinvestit să fie implementată, este necesară asigurarea unor venituri suplimentare la buget din alte zone, printr-o mai bună colectare şi prin combatere mai eficientă a evaziunii fiscale. De aceea, pentru a crea premisele unei relaxări fiscale aşteptată de mediul de afaceri este necesară asigurarea veniturilor pentru astfel de masuri, în sensul umplerii golurilor şi mai ales în direcţia evitării dezechilibrelor atât de dăunătoare pentru mediul economic. Astfel, pentru implementarea măsurii de scutire de la impozitare a profitului reinvestit este nevoie de timp. În lumina acestor argumente, tonul ultimativ al propunerilor lui Crin Antonescu este cu atât mai păgubos.

A doua propunere avansată de Crin Antonescu – scăderea CAS cu 5% - este în egală măsură o forţare. Premierul Ponta s-a angajat la o ajustare a CAS în a doua jumătate a anului 2014, însă doar în condiţiile în care ţintele macreoconomice vor fi atinse. A vorbi despre implementarea imediată a unei astfel de măsuri denotă populism, mai ales că Executivul nu are încă la dispoziţie nici măcar datele preliminare ale primului trimestru din acest an. Retorica lui Crin Antonescu demonstrează că liderul liberal nu este conectat în mod real la dezbaterile din ultima perioadă. Executivul are de gestionat un deficit de 2,5% din PIB, iar menţinerea taxelor şi impozitelor actuale şi asigurarea co-finanţărilor pentru banii europeni creează deja presiune asupra bugetului. Prin urmare, o eventuală scădere la acest moment a CAS reprezintă o ipoteză de lucru ce nu poate fi însă concretizată. Desigur, neimplementarea la acest moment a scăderii CAS nu înseamnă abandonarea proiectului, ci doar o amânare până când anvelopa bugetară va permite o asemenea diminuare a contribuţiilor la sănătate.

Întreg discursul lui Crin Antonescu arată mai cu seamă că liderul liberal utilizează temele fiscale exclusiv într-un registru electoral. Nefiind angajat efectiv în actul guvernării, preşedintelui liberalilor îi pasă prea puţin de constrângerile bugetare sau de respectarea angajamentelor convenite cu organismele financiare internaţionale şi pe care România este obligată să le respecte.

Cu siguranţă, atât neimpozitarea profitului reinvestit cât şi scăderea CAS sunt două măsuri care îşi vor găsi loc în politicile Guvernului Ponta în direcţia relaxării fiscale pentru stimularea mediului de afaceri. Doar că acest politici vor fi adoptate numai atunci când România va fi pe deplin pregătită, la adăpost de orice dezechilibre. Adică o abordare raţională şi responsabilă pe care preşedintele PNL o ignoră cu bună ştiinţă.