Dovada că învăţământul românesc în secolul trecut era mult mai COMPLEX: cum arăta FOAIA MATRICOLĂ în 1940

Este vorba despre o foaie matricolă din anul 1940. Documentul în cauză este foaia matricolă a unei eleve de clasa a VII-a, din satul Şona (unde a copilărit pictorul Ştefan Câlţia), în anul şcolar 1939-1940.

Şona (din „Schönau”, “Lunca frumoasă”), judeţul Braşov, nu este atestat documentar din secolul al XIV-lea, dar este, totuşi, un sat.

Iată cum arăta foaia matricolă în sistemul de învăţământ:

- starea socială a copilului, daca i-a murit vreun frate, cu câţi doarme în cameră sau în pat, cum îi sunt somnul şi alimentaţia, ce preocupări extraşcolare are, ce profesie i s-ar potrivi;

- profilul psihologic: intelect (inteligenţă, atenţie, memorie, imaginaţie), temperament (viteză de reacţie, sensibilitate, putere de muncă, sârguinţă, voioşie), personalitate şi caracter (neinfluenţabilitate, sociabilitate, camaraderie, onestitate, bunătate, simţul dreptăţii, spirit de conducător, stare sufletească);

- situaţie şcolară, pe categorii: educaţia sănătăţii, educaţia minţii, educaţia artistică, educaţia moral-religioasă.

Citeşte şi: Liceul din România care a dat doi laureați ai premiului Nobel

Din acest document se poate înţelege aproape totul:

În primul rând, cum se făcea educaţie înainte de război şi de ce merge cum merge azi. Pentru că pe foarte puţini – şi nu este vorba doar de profesori, directori de şcoli sau autorităţi locale, ci şi despre părinţi – îi interesează cum doarme şi ce mănâncă un copil, dacă e sau nu influenţabil şi ce meserie i s-ar potrivi.

În al doilea rând, cum merge Sănătatea. Cum să se numească “medic de familie” cineva care nu ştie nimic despre familia ta, despre felul în care locuieşti şi munceşti, care nu-ţi intră niciodată în casă? Poate ai igrasie, poate dormi într-o poziţie proastă, poate nu mananaci sanatos. Ştie medicul dv. de familie ce, când, cât şi cum mâncaţi? V-a recomandat vreodată un ceai?

Trăgând linie, documentul probează rolul esenţial pe care îl juca şcoala în viaţa comunităţii şi, pe cale de consecinţă, poziţia de excepţie a Dascălului, lucru pe care de altfel îl ştim destul de bine din mărturii şi din literatură.

Una peste alta, această simplă (!) fişă matricolă din 1940 demonstrează ce a făcut comunismul acestei ţări (şi nu numai), ce a distrus, ce a dizolvat, ce a aruncat în aer. Doar câţiva ani mai târziu, comuniştii fluturau peste România “grija faţă de om”.În această foaie îngălbenită de vreme, vedem ce înseamă cu adevărat o atare grijă.

În acele vremuri inspecţiile se făceau la sfârşitul orei, pe neanunţate. Inspectorul nu vorbea cu profesorul, ci doar cu elevii, pe care îi întreba ce-au înţeles şi ce-au reţinut din lecţia care abia le fusese predată şi, în funcţie de răspunsul lor, îl nota pe profesor. De asemenea, elevul primea săptămânal un cartonaş cu note la Purtare şi… Silinţă, plus Observaţii (de tipul „se bate în clasă”), pe care trebuia să semneze tatăl, cu eventualele consecinţe de rigoare.

Vezi AICI documentul la o rezoluţie mai buna.