Cum arătau, de fapt, dinozaurii Deinocheirus mirificus FOTO

Cu o lungime de 11 metri și o greutate de 6,4 tone, Deinocheirus mirificus a fost cel mai mare membru al unui grup de dinozauri asemănători păsărilor, numiți Ornithomimosauri, au indicat cercetătorii.

Spate său era acoperit cu spini lungi, care au susțineau o structură, probabil o membrană asemănătoare unei pânze, a cărei funcție rămâne necunoscută. Acești dinozauri aveau membrele superioare lungi de 2,4 metri, cele mai lungi membre superioare ale unei creaturi bipede din istoria Pământului.

Acești dinozauri trăiau în apropierea râurilor și erau omnivori, hrănindu-se cu pește și cu plante. Animalul aveau un bot lung, încheiat într-un cioc fără dinți și picioare groase care se terminau cu degete prevăzute cu copite late, care îi permiteau deplasarea pe teren mlăștinos. Acest dinozaur avea bazinul lat și se mișca încet, însă era capabil să se apere datorită dimensiunilor sale și a celor trei gheare de la fiecare membru superior.

Oamenii de știință speculează de mult timp cu privire la înfățișarea lui Deinocheirus, după descoperirea a două gigantice brațe fosilizate, cu gheare amenințătoare, în deșertul Gobi din Mongolia, în luna iulie a anului 1965.

„Am așteptat literalmente întreaga mea viață pentru a vedea cum arăta Deinocheirus”, a mărturisit Thomas Holtz, paleontolog la Universitatea din Maryland și autorul comentariului care însoțește un studiu publicat în revista Nature despre acest dinozaur.

Unele ghinioane au împiedicat dezvăluirea scheletului lui Deinocheirus. Deși două noi schelete au fost descoperite în 2006 și 2009 în deșertul Gobi, la ambele lipseau craniul și alte părți importante, furate, așa cum au realizat oamenii de știință, de către traficanții de fosile.

Părțile lipsă de la excavarea din 2009 au ajuns la un colecționar din Germania, însă accidental au fost văzute de paleontologul belgian Pascal Godefroit, care le-a recunoscut și și-a informat colegii. Cercetătorii l-au convins în cele din urmă pe colecționar să doneze fosilele datorită importanței lor pentru știință, astfel că ele au fost returnate în Mongolia în luna mai.