Cum combină românii practicile PĂGÂNE cu nașterea Domnului

Sărbătoarea Paştelui reprezintă pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă sărbătoare din an. Săptămâna Patimilor este practic o retrăire a celor întâmplate înaintea Învierii – prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui.

Slujbele acestei săptămâni sunt numite Denii, iar în Vinerea Mare se comemorează crucificarea lui Iisus, în această zi credincioşii ţinând post negru.

Obiceiuri ce nu au legătură cu creștinismul

În Bucovina fetele urcă în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală în zorii zilei de Paşte pe faţă, ca să fie frumoase tot anul şi, aşa cum vin oamenii la biserică în noaptea de Înviere când se trag clopotele, le fel să vină şi feciorii la ele. Băieţii satului trebuie să se ducă cu flori la fetele care le sunt dragi, iar ele dacă doresc să-şi arate consimţământul trebuie să le dea un ou roşu.

În zona Câmpulung Moldovenesc în zorii zilei de duminică credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în formă de cerc, cu lumânări aprinse în mână şi aşteaptă preotul să sfinţească bucatele din coşul pascal. Fiecare sătean are pregătit un astfel de coş, după datini vechi. Astfel panerul este acoperit cu un şervet ţesut în specificul zonei şi are în el, pe o farfurie, seminţe de mac, care vor fi aruncate în râuri ca să alunge seceta, sare, care va fi păstrată pentru belşug, zahăr, care va fi dat peste an vitelor bolnave, făină, pentru ca rodul grâului să fie bogat, ceapă şi usturoi, care protejează împotriva insectelor. Peste această farfurie sunt aşezate şi pasca, şunca, brânza, ouăle roşii, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri.

La Călăraşi coşul pascal adus la biserică pentru binecuvântare conţine ouă roşii, cozonac şi cocoşi albi. Păsările din coş sunt crescute anume pentru această tradiţie şi sunt cele care vestesc la miezul nopţii Învierea lui Iisus. Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş cântă primul, acesta fiind semn de belşug. După ce slujba se încheie, cocoşii albi sunt dăruiţi oamenilor săraci.

În Ţara Bârsei, în jurul Braşovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate, obiceiul fiind numit Junii Braşovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de căluşari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cel mai cunoscut şi îndrăgit dintre concursuri este aruncarea buzduganului.

În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii, se pun un ou roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, iar copii trebuie să-şi clăteasca faţa şi să-şi atingă obrajii cu ouăle pentru a avea un an plin de bogăţii.

O tradiţie pe care românii au importat-o este iepuraşul de Paşte, un fel de Moş Crăciun al sărbătorii Învierii. Iepuraşul îşi are originea în tradiţiile precreştine ale fertilităţii, când era văzut ca simbol al renaşterii.