Cum e turcul şi pistolul

Cine ar fi trecut în jurul orei şase prin Piaţa Victoriei ar fi putut observa, pe fondul luminiţelor de iarnă, un grup de câteva zeci de oameni urlând împotriva actualei puteri. Mai mulţi oameni puteai să găseşti într-un tramvai plin care circula prin zonă, dar haideţi să nu intrăm în detalii de acest gen.

La fel, nu merită să detaliem şi ce lozinci strigau protestatarii din moment ce repetau temele trasate, încă de marţi seară, de preşedintele Băsescu. Astfel Ponta, Voiculescu şi Zgonea sunt nişte nenorociţi care doresc nici mai mult nici mai puţin decât distrugerea statului de drept şi împotriva cărora trebuie să se ridice opoziţia unită. Nimic nou, nimic neaşteptat, nimic ce nu ne spusese deja liderul de la Cotroceni. Despre relatarea în mass-media a acestui simulacru de manifestaţie publică nici nu se poate discuta, din moment ce doar vreo câteva site-uri locale de ştiri au relatat evenimentul, citând declaraţiile celor de la PMP.

Auzind probabil apelul Căpitanului de la Cotroceni, micuţii populari s-au trezit singuri în faţa sediului Guvernului, dezamăgiţi că visele lor în care erau câteva sute de mii de manifestanţi nu au devenit realitate. Dar protestul e protest şi nu poate fi contramandat doar din lipsă de participanţi. Dacă ar fi avut mai mulţi membri de partid, liderii PMP ar fi putut să-i scoată în stradă, dar, din păcate, nici aceştia nu există.

Cei de la PMP sunt de înţeles, din moment ce nu au nici imagine, nici lideri – desigur, în afară de Traian Băsescu – şi nici electorat. Ei sunt disperaţi să atragă atenţia asupra partiduleţului lor care nu are nicio şansă în alegeri, în speranţa că mai câştigă câteva zeci de voturi. Liderii PMP au văzut o oportunitate de a ataca actuala putere şi au încercat să devină un pic mai vizibili în spaţiul public. Faptul că au eşuat lamentabil dovedeşte cât de jos se află partidul în care Traian Băsescu îşi pune speranţele de viitor.

Din momentul în care aiuriţii lui Claudiu Crăciun au început să îşi ocupe weekend-urile cu marşuri prin Piaţa Universităţii, în România a apărut un real apetit pentru demonstraţii care pot fi clasificate de la penibile la violente. De la Bucureşti la Pungeşti, oricine are vreo problemă iese în stradă, că doar aşa se construieşte democraţia sănătosă. Din acest punct de vedere, încercarea celor de la PMP de a-i deranja pe cei din Palatul Victoria printr-o mare manifestaţie de protest s-a încheiat cu un fiasco preconizat de toată lumea, cu excepţia organizatorilor evenimentului. Se pare că, pentru ei, chemarea la oaste făcută de Traian Băsescu este mai importantă decât simţul proporţiilor sau al ridicolului.