Cum își demonstrează PNL eșecul la guvernare

În fond, liberalii trebuiau doar să acopere golul lăsat de la Interne prin demisia lui Radu Stroe și, eventual, să linștească apele în legătură cu Daniel Chițoiu, al cărei soții a fost recent implicată într-o anchetă penală. În schimb, co-președintele USL a preferat să facă în avans curățenia de primăvară, încercând să își crească influența personală în guvernul condus de Victor Ponta.

Indiferent de calculele politice ale lui Crin Antonescu, deciziile luate în PNL zilele trecute au o însemnătate mult mai mare, mai ales dacă ne raportăm și la istoricul acestui partid în ceea ce privește numirea, mutarea sau demitearea membrilor Executivului. În câteva luni, liberalii au reușit să schimbe în total șapte miniștri, o reală performanță dacă avem în vedere că niciun ministru PSD care a fost de la bun început în guvernul Ponta 2 nu a fost până în prezent remaniat. Acest lucru reprezintă în final măsura incapacității liberalilor de a participa eficient la guvernare.

Actul de guvernare depinde și de calitatea miniștrilor selectați de partidele aflate la putere. Până acum, Crin Antonescu nu a făcut decât să aleagă politicieni ineficienți sau cu probleme. De la Relu Fenechiu, fostul ministru al Transporturilor care în prezent este la închisoare, și terminând cu Daniel Barbu, fostul ministru al Culturii pentru care bolnavii de HIV erau mai puțin importanți decât un festival, PNL-ul a făcut doar alegeri greșite. Mai gravă este situația de la Ministerul Economiei, unde Teodor Atanasiu ar fi deja al treilea om nominalizat de PNL din decembrie 2012 și până în prezent. În aceste condiții, nu se mai poate vorbi de o conducere politică coerentă a ministerelor și putem să ne întrebăm justificat ce l-a apucat, oare, pe Crin Antonescu.

Desigur, răspunsul facil ar fi acela că PNL-ul are o problemă gravă în ceea ce privește selecția cadrelor, mai ales că Antonescu a ridicat în partid mai mulți politicieni a căror calitate principală este loialitatea față de el, nu experiența administrativă. Ar mai fi, de asemenea, o altă ipoteză mult mai îngrijorătoare pentru funcționarea actualei majorități politice, aceea că liderul liberal îi face în mod voit jocul lui Trian Băsescu. Dacă acesta ar fi cazul, atunci promisiunile făcute de Crin Antonescu la începutul anului, când s-a încercat împăcarea în USL, sunt egale cu zero și ne putem aștepta la o nouă serie de certuri între membrii alianței.

Modificările din componența Executivului și discursul lui Crin Antonescu în legătură cu ce înseamnă a fi liberal, care, apropo, a fost ținut de un om care nu a condus niciodată o afacere, pot marca reînceputul tensiunilor din USL. Desigur, eșecul menţinerii unei guvernări unitare ar reprezenta sfârșitul ambițiilor prezidențiale ale lui Crin Antonescu. În acest context, problema principală pentru PNL și pentru liderul acestui partid este cât de multă răbdare și toleranță va mai avea PSD-ul față jocul la două capete practicat în mod constant de Crin Antonescu.