Cum încalcă Băsescu coabitarea

Timpul a demonstrat că personajul politic Traian Băsescu nu s-a schimbat şi că nu are niciun fel de intenţie în a renunţa la comportamentul conflictual şi la discursul distructiv care au marcat cei aproape nouă ani de mandat ca preşedinte al României.

Trebuie reiterat ca acest protocol de coabitare instituţională era singura variantă prin care România putea recupera deficitul de imagine pe care l-a înregistrat în plan extern ca urmare a episoadelor rău intenţionate din vara anului trecut când Traian Băsescu şi apropiaţii lui au prezentat criza politică de la Bucureşti drept o încălcarea principiilor democratice şi a statului de drept. Aşadar, acordul de coabitare a reprezentat “un rău necesar” prin care s-au stabilit o serie de norme de conduită, un acord de neagresiune care urma să servească interesului României în relaţiile instituţionale interne precum şi în plan extern, oferind stabilitatea politică necesară.

Cel care a încălcat pentru prima dată pactul de coabitare a fost însuşi Traian Băsescu care s-a manifestat în bine cunoscutul registru conflictual în mai multe rânduri. Spre exemplu, şeful statului a lansat atacuri dure la adresa primului ministru ca urmare a turneului asiatic derulat de Victor Ponta în urmă cu câteva săptămâni, acuzând lipsa unui mandat de reprezentare. Paradoxal este însă că, la scurt timp după acest moment, într-o vizită întreprinsă de Traian Băsescu la Chişinău, preşedintele şi-a schimbat retorică. Temele discutate de Victor Ponta în Asia au fost “reevaluate” de preşedintele Băsescu, devenind brusc oportune.

Alte două momente elocvente care sunt expresia încălcării coabitării sunt legate de ieşirea recentă a preşedintelui Băsescu pe tema CFR Marfă precum şi pe tema aşa-zisei gestiuni defectuoase a accesării de bani europeni, cu referire inclusiv la viitorul exerciţiu bugetar 2014-2020. Astfel, şeful statului s-a poziţionat agresiv, transformând tema ministeriatului la Transporturi într-un instrument al luptei politice, în contradicţie cu pactul de coabitare care prevede tocmai evitarea situaţiilor în care conflictele politice se răsfrâng asupra palierului instituţional.

Sunt doar câteva din exemplele care demonstrează că Traian Băsescu interpretează pactul după bunul plac – il invocă atunci când doreşte obţinerea unor avantaje de imagine şi îl ignoră în mod arbitrar atunci când crede de cuviinţă. Foarte probabil, pe măsură ce mandatul său la Cotroceni se va apropia de final, derapajele de la pactul de coabitare se vor înmulţi, miza fiind aceea de a crea o platformă care să-i asigure vizibilitate şi după expirarea mandatului prezidenţial.