Cum poate comunica statul cu oamenii din Piaţa Universităţii

Ceea ce găsim acum în Piaţă este un amestec eterogen de doleanţe care merg de la “Salvaţi Roşia Montană” până la critici la adresa mass mediei aservite politic.

Pentru imaginarul politic autohton, Piaţa Universităţii este poate cel mai încărcat loc din România din punct de vedere simbolic. Acolo au stat “golanii” lui Ion Iliescu şi tot acolo minerii lui Miron Cosma au plantat flori cu bâtele şi târnăcoapele. Trecând de ceea ce s-a întâmplat în 1990 şi prin ce a avut loc în februarie 2012, Piaţa a reprezentat prin excelenţă locul în care oamenii îşi strigă nemulţumirile faţă de politica autohtonă.

Ceea ce se întâmplă acum este exact acelaşi lucru, cu menţiunea că nu vorbim de un set concret şi clar definibil de cerinţe ale protestatarilor. Acum, în Piaţa Universităţii avem un protest ce este prin excelenţă anti-sistem şi de aceea politicienii aflaţi  în opoziţie nu au mai încercat, cum au încercat unii în februarie 2012, să vină în Piaţă pentru a comunica cu oamenii. Ceea ce i s-a întâmplat atunci liberalului Ludovic Orban, primit cu huiduieli şi injurii, i s-ar întâmpla acum oricărui politician care s-ar duce la Arhitectură sau la TNB.

Din eterogenitatea mişcării anti-sistem reiese şi o altă carcteristică a fenomenului Piaţa Universităţii 2013, acela că protestul nu are lideri. Atât în 1990, când mai marii FSN-ului s-au putut întâlni cu reprezentanţii asociaţilor studenţeşti, cât şi în februarie 2012, când au ieşit în evidenţă anumiţi protestatari, existau asemenea lideri ai Pieţei. Acum însă puterea nu poate comunica cu protestatarii deoarece nu se prefigurează niciun lider, niciun star al oamenilor strânşi acolo. Premierul Ponta a declarat că ar vrea să discute cu reprezentanţi ai protestatarilor, dar în acest moment aceştia nu există. Victor Ponta l-a menţionat pe Remus Cernea doar pentru că îl cunoaşte.

Din absenţa liderilor protestatarilor rezultă si o a doua problemă care ar face comunicarea imposibilă: nu există un set de cereri comune. A încerca să rezolvi o parte din solicitările celor din Piaţă nu ar face decât să creeze alte dificultăți, deoarece soluţia pentru unii reprezintă o nouă problemă pentru alţii.

Mai există, de asemenea, un risc cauzat de faptul că protestele din Piaţa Universităţii au căpătat deja o dinamică proprie, independentă de nemulţumirea de la care iniţial s-au adunat oamenii. Este extrem de posibil ca în momentul în care proiectul Roşia Montană ar fi blocat, cei aflaţi în stradă să poată fi folosiţi ca masă de manevră de către diverse grupuri de interese.