Cum se cutremură mintea

Românii au avut din cele mai vechi timpuri un nas fin pentru petrol și resursele conexe. Ca să vă faceți o idee, primele atestări datează încă din sec. II și secolele următoare, așa cum o dovedesc numeroasele materiale ceramice cu urme de păcură, din secolele II - XVI.

E drept că primele exploatări din România aveau prea puțin în comun cu sondele de azi și erau mai degrabă simple ateliere meșteșugărești unde materia primă se aduna cu cobilița, iar instalațiile de rafinare, cât se poate de rudimentare, aduceau cu niște distilerii de țuică. Primele găzării de acest fel au fost cele de la Lucăcești-Bacău, proprietatea lui N. Choss în anul 1840 și M.Heimsohn în 1844.

Copilăria exploatării de petrol nu a durat foarte mult, românii făcând pași uriași în acest domeniu: în 1857 România devenea prima țară din lume care se putea mândri cu o producție de țiței oficial înregistrată în statisticile internaționale. Au urmat Statele Unite ale Americii în 1859, Italia în 1860, Canada în 1862 și Rusia în 1863. În iarna anului 1856 a început și construcția “fabricii de gaz” din Ploiești, precedată de rafinăria rudimentară construită la periferia Ploieștului de frații Mehedințeanu.

Petrolul produs de aceștia, ieftin și bun, a făcut ca Bucureștiul să fie primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant.
România a ajuns datorită acestor oameni cu inițiativă să fie prima țară din lume care a exportat benzină, încă din 1900. În 1904 se inaugura la Cîmpina prima școală de maiștri sondori din lume, iar în 1934 Sonda nr. 1 a societății „Creditul Minier”, de la Chitorani, a atins adâncimea de 3.300 m. Sonda se clasa a 2-a din lume, la o distanță de 158 metri de sonda societatii „General Petroleum Corporation” din California.

În 1938, cea mai adâncă sonda din România era sonda 13 „Astra Română” de la Boldești, care cobora la 3644 m.

De atunci sondorii români au ridicat nenumărate sonde, mai ales în Valea Prahovei. Oriunde părea să existe o șansă cât de mică să fie descoperită o nouă resursă de petrol, apărea imediat și o echipă care dădea o gaură în sol, exact cum scrie la carte. În tot acest timp, singura dată când s-a cutremurat pământul din pricina petrolului a fost în al doilea război mondial, când se bombarda intens Valea Prahovei.

Nimeni nu s-a preocupat preț de 150 de ani să emită o gugumănie colosală ca aceea recentă care pretindea că o sondă poate scoate petrolul din sol și băga cutremure în loc. A fost o trăznaie spusă la supărare, oboseală și necaz, de un sătean nedormit cu zilele, din Izvoarele. În localitatea scuturată în ultima vreme de peste 200 de cutremure s-au deplasat specialiști în fizica pământului și geologie care au explicat că, asta e, s-a reactivat o falie. Că localnicul n-a priceput, în oboseala și supărarea lui, e de înțeles.

De unde nu e nici Dumnezeu nu cere, geofizica nu-i pentru toată lumea. Distracția însă a devenit jenantă atunci când televiziunile autohtone, având de ales între ațoasele explicații ale savanților și povestea spusă la năduf, au decis că ar putea scoate mai multe puncte de audiență din ultima. Și uite așa au ajuns majoritatea televiziunilor, care emit din Bucureștiul propulsat în secolul 20 de petrolul lampant al fraților Mehedințeanu, să extragă din capul românilor bunul-simț și toată informația științifică care poate încape acolo și să bage în loc isterie, bazaconii, cutremure și superstiții medievale.