Cum se distruge un partid – cazul PRM

Acele momente de glorie, când PRM se afla la guvernare și Vadim Tudor se bătea în turul al II-lea pentru Președinția României, au rămas însă în urmă. De atunci încoace, atât partidul cât și Tribunul s-au înscris pe un trend descendent tot mai pronunțat. PRM a părăsit Parlamentul la alegerile din 2008 și a rămas în afara Legislativului și la alegerile de anul trecut.

Rămas fără statutul de partid parlamentar, forța PRM a început să slăbească tot mai tare. Chiar dacă România a trecut printr-o criză economică severă, partidul nu a mai reușit să își revină și să speculeze această situație care, de principiu, ar fi trebuit să îi fie favorabilă și să îl ajute să își revină în opțiunile de vot ale românilor. Chiar dacă la alegerile europarlamentare din 2009, PRM a reușit să obțină 3 mandate de europarlamentar, acestea s-au datorat popularității încă ridicate a lui Vadim Tudor și a lui Gigi Becali, în timp ce PRM-ul a continuat să piardă electorat, mai întâi în favoarea PNG și apoi a PPDD.

Personalitate vulcanică și extrem de autoritară, Corneliu Vadim Tudor are în mod neîndoielnic propria vină pentru situația în care PRM a ajuns astăzi. Ieșirile necontrolate la adresa celor care au refuzat să accepte hotărârile sale i-au îndepărtat încet încet din partid pe majoritatea foștilor săi colaboratori care au ales să își continue carierele politice departe de umbra Tribunului.

Vulgaritatea de limbaj, excesele naționaliste și xenofobe, teoriile conspiraționiste și comportamentul oscilant la extremă și adeseori violent l-au transformat pe Vadim Tudor într-un personaj nefrecventabil și s-au răsfrâns și asupra partidului. PRM a ajuns astfel să fie ocolit de restul formațiunilor politice nu doar în planul politicii mari, de nivel național, ci și în plan local, în condițiile în care s-a dovedit a fi de multe ori un aliat incapabil de un comportament consecvent.

În acest context, parea inevitabil ca, mai devreme sau mai târziu, PRM-ul (sau atât cât a mai rămas din el) să încerce să se revolte și să se separe de Vadim Tudor.  Iar evenimentul s-a produs culmea ironiei, chiar la Alba Iulia, oraș simbolic pentru România Mare.

Astfel, Congresul Extraordinar al Partidului România Mare desfăsurat sâmbătă, a decis excluderea în lipsă a lui Corneliu Vadim Tudor din partid, din cei aproximativ 770 de membri de partid prezenți, doar 4 votând împotrivă.

Decizia de excludere a Tribunului vine după ce, în urmă cu două săptămâni, 24 de filiale au convocat la Palatul Parlamentului o şedinţă extraordinară a Consiliului Naţional  în care a fost votată suspendarea întregii conduceri până la organizarea de noi alegeri, în cadrul Congresului convocat pe 27 iulie. La acel moment, Gheorghe Funar, prezent la ședință, s-a declarat de acord cu suspendarea conducerii, dar nu şi cu cea a lui CV Tudor din funcţia de preşedinte.

În stilul caracteristic, Corneliu Vadim Tudor a reacționat agresiv și a pus ceea ce se întâmplase la Palatul Parlamentului pe seama manipulărilor adversarilor politici și ale foștilor membrii PRM. „Un partid se conduce după statut. Ei zic că au întrunit Consiliul Naţional, dar cel ales la congres are 340 de membri. Astăzi au votat 127, din care 73 nou cooptaţi, luaţi de pe stradă de PSD. În consecinţă, doar 54 de voturi au fost valabile din 340. Codrin Ştefănescu, Cornel Ciontu şi Ilie Neacşu au făcut presiuni asupra filialelor locale”, a declarat Vadim.

Mai mult, Vadim a încercat să-și strângă în jurul său fidelii și să îi pună la punct pe răzvrătiți. Astfel, sâmbăta trecută, Tribunul a convocat şi el o şedinţă-blitz a Biroului Politic al partidului în care a fost confirmat preşedinte al PRM. Numai că, în lupta pentru a păstra șefia partidului, Vadim Tudor a pierdut un aliat deosebit de important: Gheorghe Funar. Fostul primar-vedetă al Clujului și secretar general al partidului a văzut în situația în care se afla Vadim Tudor o oportunitate de a deveni în sfârșit numărul unu în PRM. Așa că l-a părăsit pe Tribun și a decis să candideze pentru șefia partidului.

Brusc, Gheorghe Funar a devenit “un șarpe crescut la sân” pentru Corneliu Vadim Tudor, care l-a acuzat că “muşcă mîna care l-a făcut senator, timp de 4 ani” și că încearcă să vîndă PRM-ul, pe 2.000.000 de euro, lui Dan Voiculescu. Excluderea cu care a fost însă pedepsit de către Tribun i-a netezit drumul lui Gheorghe Funar către șefia PRM.

Astfel, Funar și-a învins la scor contracandidații, fiind ales preşedinte al PRM cu 530 de voturi, în timp ce Corneliu Ciontu a obţinut 113 voturi, iar Ştefan Valentin Varga, 17 voturi. Victoria lui Funar nu înseamnă însă și liniștirea apelor din partid.

De altminteri, nici nu apucase bine să fie ales în fruntea partidului, că unul dintre învinșii săi a și început să strige că alegerile au fost fraudate. Reacția, care se pliază pe numeroasele exemple în care Vadim Tudor a apelat la aceeași stratagemă pentru a-și motiva propriile eșecuri,  dovedește că Tribunul continuă să influențeze viața internă a PRM, în ciuda excluderii sale.

Mai mult, Vadim Tudor ar putea să dea o lovită fatală PRM dacă se va dovedi că are dreptate când spune că numele partidului este înregistrat pe numele său. Or, dacă partidul va rămâne și fără numele care l-a consacrat, este foarte probabil ca PRM –ul să ajungă în curând doar o notă de subsol în paginile de istorie, din care elevii să învețe despre cum se distruge un partid.