Cum se implică Rusia în protestele din țările din Europa de Est

Gazele de șist sunt zăcăminte de gaze naturale captive între plăci de șisturi la adâncimi mai mari decât zăcămintele clasice. Fiind prinse între roci foarte dure, numite șisturi, extracția lor implică pomparea unui amestec lichid la adâncimi de câteva mii de metri cu scopul de a elibera gazele din subteran. Acest mod de extracție, numit fracturare hidraulică, a generat principala obiecţie adusă împotriva gazelor de șist, afirmându-se că impactul procesului asupra mediului este mult prea mare. Probema este că procedura descrisă ar permite atât gazelor, cât şi substanțelor pompate în pământ să se infiltreze în pânza freatică.

Când discutăm problema gazelor de șist trebuie avut în vedere impactul economic și geopolitic, din perspectiva securității energetice. Accesul la resurse energetice (mai ales la gaze naturale și petrol) influențează viteza dezvoltării economico-politice a unui stat, creând în acelaşi timp o dependenţă faţă de deţinătorul resursei. Este evident că statele, fie exportatoare sau importatoare, caută în prezent securitate energetică la fel cum doresc securitate economica sau militara. Țările exportatoare doresc accesul la piețe sigure, în timp ce statele importatoare doresc securitatea aprovizionării cu resurse. Niciun stat nu a profitat mai mult de această situaţie decât Federația Rusă, mai ales după venirea la putere a lui Vladimir Putin. Refuzând să negocieze cu Uniunea Europeană ca întreg, Rusia a câștigat din exporturile de gaze şi petrol avantaje economice și politice importante. Prețurile practicate de Gazprom nu sunt stabilite de piață, ele fiind condiționate de natura relației dintre Moscova și țara importatoare. Gazprom nu reprezintă interesele private ale unui acționariat, ci pe cele economice și politice ale statului rus, care în prezent încasează peste un sfert din buget prin intermediul gigantului energetic.

Descoperirea de gaze de șist în state europene ca Franța, Germania, Polonia, Bulgaria sau România reprezintă astfel o amenințare importantă la influența regională și globală a Rusiei.

Conform unui raport recent al Agenției Americane pentru Informare în Energie, se estimează că cele mai mari resurse de gaze de șist din Uniunea Europeană se găsesc în Polonia (4.190 de miliarde de m2), urmată de Franța (cu 3.879 miliarde de m2) și de România (cu 1.444 miliarde de m2). În cazul țării noastre aceasta s-ar traduce atât prin potenţial de independență energetică, cât și prin posibilitatea de a deveni un exportator important de gaze naturale. În prezent, Franța a oprit exploatările gazelor de șist, printr-o lege dată anul trecut, în timp ce Polonia a început exploatarea la finalul lunii august.

În acest context, îngrijorarea Rusiei este evidentă. Într-un raport alcătuit în luna martie a acestui an de către Centrul pentru Studii Internaționale și Strategice (CSIS) din Washington este prezentat modul în care Executivul de la Moscova a încercat să influențeze opiniile statelor ce dețin gaze de șist. Conform raportului, intitulat „Războiul ascuns împotriva exploatării gazelor de şist”, Moscova ar utiliza atât câteva companii importante de lobby din Statele Unite și din Europa, cât și ONG-uri ecologiste din statele est-europene care și-au anunțat intenția să exploateze gaze de șist.

Primul exemplu dat este acela al Bulgariei, stat care a acordat licențe de exploatare companiei americane Chevron, pentru ca mai apoi să le retragă, pe 17 ianuarie 2012, după nici șapte luni. În acest interval au avut loc mai multe manifestații ecologiste, acestea contribuind la căderea guvernului Borisov și la introducerea interdicției de prospectare a rezervelor de gaz de șist pe întreg teritoriul bulgar. După acest moment, se poate remarca o apropiere între Moscova și Sofia, rușii oferindu-se să construiască o termocentrală pe gaz și reducând, din aprilie 2012, prețul la gaz cu 11,1%.

Concomitent cu evenimentele din Bulgaria, în România aveau loc mai multe manifestații antiprezidențiale, cea mai importantă fiind aceea din Piața Universității. În acelaşi timp, la Bârlad are loc o manifestare anti-gaze de șist, la care ai fi participat aproximativ 5000 de oameni. Este de remarcat modul în care manifestaţia a fost salutată, asemeni celor Bulgaria, de Vocea Rusiei. La postul de radio guvernamental rusesc în limba română se spunea că „Sofia a fost prima rândunică a primăverii europene, rămâne de văzut când vor înflori ghioceii de la Bucureşti.”

Evenimente similare ca dinamică au avut loc în Polonia și Turcia, cu mai mult sau mai puțin succes. În ambele cazuri, vorbim de proteste ecologiste spontane care au fost organizate prin intermediul internetului. În toate aceste cazuri dezbaterea a fost creată, la fel ca și în Bulgaria sau România, în mod artificial, nu pornind de la date științifice, ci de la mesaje generale vagi.

Mai mult, evenimentele trebuie puse și în contextul victoriei pe care conducta South Stream (proiect rusesc) l-a avut în fața gazoductului Nabucco (proiect al UE), accentuând dependenţa Europei de resursa de gaz controlată de Kremlin, situaţie ce ar fi amenințată de exploatarea gazului de șist din statele UE.

În anii ‘70, fosta URSS a încercat să slăbească puterea Occidentului cu ajutorul mișcării de dezarmare din Vest. Independent de tinerii din Europa și din SUA care implementau această strategie, intervenţia Moscovei, prin intermediul KGB și GRU, a fost dovedită ulterior. Logica era atunci ca statele NATO să renunțe la armamentul atomic, singura armă eficientă împotriva milioanelor de soldați ai Armatei Roșii. În prezent, Rusia vizează o abordare similară în fostul spațiu sovietic, încercând de această dată să câștige o bătălie economică. Deși obiectivele s-au schimbat, mijloacele au rămas aceleași: tineri nemulțumiți și activiști ai societății civile care, conștient sau nu, fac treaba murdară a Moscovei.