Cum se vor face angajările la stat din perioada viitoare
Reforma în administraţia publică centrală este un obiectiv pe care toate forţele politice care au participat în ultimii ani la alegerile generale şi l-au asumat în faţa electoratului. Perspectivele unei administraţii publice suple şi eficiente sunt prezente în topurile dezideratelor publice, măsurate în covârşitoarea majoritate a cercetărilor sociologice.
Statul modern, adaptat la rigorile sistemului Uniunii Europene, plasează cetăţeanul în centrul preocupărilor sale. Distanţa dintre aparatul administrativ şi cetăţean trebuie scurtată, iar resursele investite în întreţinerea administraţiei publice centrale trebuie să se regăsească în calitatea serviciilor publice de care beneficiază orice cetăţean.
Numărul total al bugetarilor este într-o continuă scădere din 2008 până astăzi. Acest efort va continua dacă ascultăm mesajele venite din partea Guvernului dar şi din partea Fondului Monetar Internaţional. Istoric, aparatul administrativ din România ultimilor 23 de ani a cunoscut o creştere continuă până în momentul sfârşitului anului 2008, când iminenţa crizei economico-financiare ne-a obligat să ne ferim de supradimensionarea nejustificată a administraţiei publice centrale şi locale.
În 2008, numărul bugetarilor se ridica la cifra de aproximativ 1.400.000. Având în vedere faptul că în 2013 posturile ocupate sunt în număr de 1.118.000 asistăm la o reducere considerabilă a aparatului bugetar. Reducerea a avut loc uniform pe întreg sistemul bugetar, lucru care a afectat şi sistemul de sănătate şi sistemul educaţiei naţionale, două domenii în care eficientizarea în mod cert nu a pătruns. Declaraţia memorabilă a fostului lider al misiunii FMI în România Jeffrey Franks prin care acesta făcea o analogie între aparatul administrativ din România şi un Mercedes de lux este grăitoare în acest sens. Domnul Franks a implementat ideea că România are o administraţiei la nivelul de întreţinere al unui Mercedes de lux dar din păcate îşi permite şi are nevoie doar de o Dacia pentru ca sistemul să fie eficient. Aşadar, ultimii 4 ani au stat sub semnul austerităţii.
Ce se întâmplă de acum încolo? Premierul Ponta a anunţat deja deblocarea posturilor din sistemul public dar, cu o condiţie interesantă pentru mulţi bugetari. Eliminarea tuturor posturilor vacante şi neocupate din organigramele instituţiilor publice. De asemenea se urmăreşte, declară premierul, eliminarea regulii de ocupare a funcţiilor impuse de către guvernul PDL, faimoasa regulă 1 la 7. Mai simplu este să explicăm astfel. Dacă acum 4 ani, în 2009 era nevoie ca 7 bugetari să părăsească sistemul pentru ca un singur bugetar să intre, acum Ponta ne anunţă că există un proiect de act normativ care va permite ca în momentul în care un bugetar părăseşte sistemul public, în locul său să vină alt bugetar. Regula 1 la 7 se transformă practic în regula 1 la 1.
Scrisoarea de intenţie pe care Guvernul a trimis-o către FMI specifică flexibilizarea sistemului 1 la 7 dar, foarte important este că Guvernul se angajează să menţină cheltuielile de personal în termenul ţintelor asumate de cca. 7% din PIB.
Ceea ce este important să înţelegem legat de procesul de eficientizare a administraţiei publice este că menţinerea raportului de 1 la 7 aplicat unitar în sistemul public este de-a dreptul ineficient. Motivele sunt uşor de identificat dacă ne aplecăm asupra problemei. La prima vedere reducerea cheltuielilor publice este un scop în sine. De fapt reducerea cheltuielilor este, sau ar trebui să fie un mijloc pe care Guvernul trebuie să îl folosească pentru a echilibra raportul dintre serviciile publice şi dintre nivelurile de salarizare din interiorul sistemului.
Serviciile publice de sănătate dar şi de educaţie au fost puse la comun în cadrul gândit de fosta guvernare şi efectele au fost devastatoare pentru calitatea serviciilor presate de bugetari. Lipsa motivării este menţionată în majoritatea studiilor care privesc sistemul naţional de educaţie dar şi de sănătate. Recenta grevă anunţată de Colegiul Medicilor este un exemplu concludent în acest sens.
Se pare că Guvernul Ponta încearcă o altă abordare în administrarea sistemului public. Restructurarea administraţiei publice centrale presupune desfiinţarea tuturor posturilor neocupate, finanţate dar şi nefinanţate din sistem. Premierul Ponta a declarat că obiectivul principal al acestei măsuri este reducerea posturilor de conducere. Este evident faptul că un director care are în subordine 3 sau 4 persoane şi încă 10 posturi neocupate îşi iroseşte funcţia de conducere şi iroseşte şi resursele aferente funcţiei. Ne aflăm în faţa unei măsuri fundamentate logic.
Semnalul pozitiv pe care îl putem extrage după aprobarea ordonanţei de urgenţă privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, adoptată miercuri de Guvernul Ponta este faptul că sistemul devine mult mai flexibil şi modificările nu afectează în nici un fel educaţia şi sănătatea sau asigurarea serviciilor sociale. Ministrul sănătăţii a declarat că modificările impuse de ordonanţă nu afectează personalul din unitățile sanitare, doar personalul din cadrul ministerului.
Restructurarea sistemului public este o necesitate, problema este dacă eficienţa angajaţilor va deveni un criteriu pentru ocuparea posturilor şi pentru remuneraţia acestora. Dacă luăm în considerare regionalizarea dar şi elaborarea codului administrativ pe care premierul Ponta l-a anunţat recent se pare că România are ocazia să dezvolte un sistem administrativ modern să sperăm că vom profita de această ocazie în următorii patru ani.