Cum și de ce a falimentat politic Vadim Tudor
Soarta lui Vadim Tudor a fost pecetluită încă din 2008, când după alegeri partidul său nu a mai intrat în Parlament. A reușit să se redreseze puțin în 2009, când, folosindu-se de Gigi Becali, a reușit să prindă un loc în Parlamentul European.
Marea problemă a lui Vadim este că n-a știut să-și păstreze lângă el oameni care acum au succes în politică, precum Olguța Vasilescu, aleasă primar al Craiovei sau Codrin Ștefănescu, secretar al Consiliului Național al PSD.
Steaua „Tribunului” s-a stins încet, dar sigur, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, când ideologia PRM nu și-a mai găsit adepți. Locul lăsat gol de acesta a fost preluat de mult mai abilul Dan Diaconescu, care a știut ce să ofere poporului, în timp ce Vadim a rămas cu ale lui teorii ale conspirației, devenite deja depășite și neinteresante.
Debarcarea lui Vadim Tudor de la cârma PRM a fost oarecum previzibilă. Nu poți fi prezent seară de seară în emisiuni tabloide și în același timp liderul unui partid serios. Când ai apariții mai dese la Capatos, mângâind asistente voluptuoase și povestindu-ți aventurile amoroase din tinerețe, decât discutând subiecte serioase aflate pe agenda cetățenilor, deja semnalul e clar că locul tău nu mai e în politica mare. Cum să atragi votul electoratului când te înjuri în direct, la ore târzii, cu Mioara Zăvoranu? Sau când stai cu o domnișoară în brațe și îi dai palme peste fund? Ce exemplu de moralitate mai dai?
În ultimii ani Vadim a avut grijă de propria sa soartă, neglijând soarta partidului pe care până nu demult l-a condus. A fost mai ocupat să-și promoveze trecutul de mare cuceritor de balerine, decât realizările politice (nu că ar fi avut așa ceva), a fost mai interesat de scandaluri, de cine cu cine s-a mai cuplat, decât de scorurile electorale ale PRM. Nu a știut să își promoveze partidul și nici oamenii cu potențial. A rămas singur. A reușit chiar să îi întoarcă împotriva sa și pe cei mai apropiați colaboratori, alături de care a cunoscut cele mai mari succese în perioada sa de glorie, unul dintre aceștia fiind Gheorghe Funar.
Din „tribun” a ajuns un circar bătrân lipsit de jenă, care și-a vândut moralitatea pentru o brumă de audiență. N-a realizat însă că audiența și notorietatea nu se transformă automat în voturi.