Cum stau lucrurile cu legalizarea prostituției

La mijlocul lunii decembrie, parlamentarii români au votat mai multe modificări ale Codului Penal din țara noastră, cel mai celebru amendament fiind cel legat de modificarea statutului de funcționar public pentru anumite categorii socio-profesionale. În acest context, o altă modificare a trecut aproape neobservată, deși impactul social al acesteia ar putea fi unul extrem de mare.

Conform deciziei Parlamentului, de la 1 februarie 2014, data la care va intra în vigoare Noul Cod Penal, doar proxenetismul va fi mai fi pedepsesit prin lege, prostituatele scăpând astfel de amenințarea pușcăriei. În prezent, prostituţia este pedepsită cu închisoare de la trei luni la trei ani sau cu amendă administrativă, dacă este practicată în mod izolat.

Dincolo de faptul că amendamentul adus Codului Penal reprezintă cea mai importantă modificare legislativă în ceea ce privește fenomenul, evenimentul poate reprezenta un moment oportun pentru a avea o dezbatere reală în legătură cu subiectul legalizării prostituției. În ciuda dezbaterilor sporadice, subiectul a rămăs încă unul tabu, de la Revoluție încoace neexistând o discuție reală la nivelul societății românești pe marginea sa. În ultimii ani, de fiecare dată când vreun ales aducea în discuție ideea legalizării prostituției, discuția publică se centra în jurul atitudinilor negative venite din partea anumitor componente ale societății civile și, desigur, a Bisericii Ortodoxe Române.

Poziția BOR este de înțeles din moment ce vorbim despre o instituție eminamente conservatoare, dar atitudinea vehementă manifestată de biserică a adus deservicii tocmai calității dezbaterii publice. Din acest punct de vedere, argumentele în general morale susținute de Patriarhie nu au putut fi comparate în mod real cu argumente de ordin medical sau chiar economic. În fond, legalizarea prostituției implică controlul și fiscalizarea acestei activități de către stat. În Olanda, cel mai cunoscut exemplu de stat care a reglementat prostituția, persoanele care lucrează în domeniu sunt obligate să aibă carte de muncă și să facă constant analize medicale, tocmai pentru a reduce riscul apariției bolilor cu transmitere sexuală.

De asemenea, dacă discutăm despre dezincriminarea prostituției, trebuie să avem în vedere că în majoritatea statelor europene care vor să minimizeze fenomenul prostituției, de regulă clienții sunt cei care sunt pedepsiți. De exemplu, în Franța, țară cunoscută mai degrabă pentru atitudinea sa liberală la adresa subiectului, există un proiect de lege prin care solicitarea și cumpărarea de sex ar urma să fie amendate cu 1.500 de euro. Propunerea se încadrează într-un trend european mai larg, întâlnit inclusiv în țări ca Olanda și Belgia, de a controla mai bine dinamica fenomenului care a fost legat, în ultimii ani, de problema traficului de carne vie.

Independent de toate aceste considerente, poate că a venit timpul ca societatea românească să se întrebe ce trebuie făcut în legătură cu statutul prostituției, din moment ce în această problemă avem încă o legislație veche și neadecvată unei societăți moderne. Asta nu înseamnă că răspunsul trebuie să fie neapărat legalizarea prostituției, dar dezbaterea în sine trebuie să fie una serioasă, capabilă să treacă peste tabuurile existente în prezent.