Cum văd românii problema câinilor fără stăpân

Subiectul câinior maidanezilor reprezintă una din temele de dezbatere care reapar din când în când în spaţiul public românesc. De fiecare dată, taberele pro sau contra unei anumite soluţii pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân îşi susţin vehement opiniile. Moartea lui Ionuţ Anghel, copilul de 4 ani atacat de mai mulţi câini în zona Parcului Tei, a reprezentat un eveniment care a generat o discuţie aprinsă în societatea românească. Mediatizarea de care subiectul s-a bucurat a contribuit la apariţia unei rupturi în societate în ceea ce priveşte politica ce trebuie adoptată în vederea rezolvării problemei câinilor comunitari. De această dată, în dezbatere s-au implicat de la ONG-urile ce se ocupă de drepturile animalelor şi politicienii din interiorul şi din afara Parlamentului, până la şeful statului, care, atunci când ocupa funcţia de primar general al Capitalei, a început o campanie dură de eutanasiere a maidanezilor. Din punct de vedere legislativ, Parlamentul a adoptat pe 10 septembrie o nouă lege care reglementează situaţia câinilor fără stăpân, lege ce a fost deja contestată la Curtea Constituţională de mai mulţi aleşi din toate partidele politice.

În acest context, Barometrul ”Adevărul despre România” oferă o interesantă perspectivă sociologică asupra modului în care românii se raportează la problema câinilor comunitari și a adecvării soluției legislative propuse la așteptările pe care ei le au.

Cercetarea, desfăşurată între 10 şi 17 septembrie 2013, pe un eşantion de 1.050 de respondenţi, este reprezentativă pentru populaţia României, având o eroare maxim admisă de ± 3% la un grad de încredere de 95%. Eşantionul multi-stratificat probabilistic a fost ales din 70 de localităţi urbane şi rurale ce intră în componenţa a 38 de judeţe, metoda de intervievare fiind cea a chestionarului aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenţilor.

Întrebaţi dacă, în opinia lor, câinii fără stăpân reprezintă o problemă importantă în România, 83,8% dintre cei intervievaţi au răspuns afirmativ, spre deosebire de 11% care nu consideră că acest subiect nu este unul însemnat. Restul de 5% au ales varianta “Nu ştiu/Nu răspund”. Răspunsurile trebuie interpretate în contextul în care moartea lui Ionuţ Anghel a fost pe larg mediatizată. Este extrem de probabil că aceste rezultate să fi fost influenţate de cât de mult problema maidanezilor a fost prezentă în mass-media în zilele următoare tragicului eveniment. INSCOP şi-a desfăşurat cercetarea la o săptămână după ceea ce s-a întâmplat în Bucureşti, pe fondul unei prezenţe consistente a subiectului în presă.

Când le-a fost cerut să indice o soluţie pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, doar 5% dintre români au susţinut că ei trebuie lăsaţi, sterilizaţi sau nu, pe străzi, în timp ce 91,5% vor ca maidanezii să dispară de pe domeniul public. Dacă am lua în discuţie rezultatele detaliate, atunci 34,7% dintre români ar vrea sterilizarea şi plasarea în adăsposturi a câinilor, 31,8 % cred în adopţia maidanezilor şi în eutanasierea lor ulterioară dacă nu sunt adoptaţi, în timp ce 25% se pronunţă pentru eutanasierea imediată. Doar 2,8% dintre respondenţi sunt adepţii sterilizării şi eliberării ulterioare şi 2,2% cer ca maidanezii să fie lăsaţi liberi pe străzi. Astfel, datele arată că românii doresc o rezolvare a problemei maidanezilor prin reducerea numărului acestora de pe străzi, un sfert dintre concetăţenii noştri fiind adepţii unei soluţii radicale aplicată imediat. Datele devin şi mai semnificative dacă facem distincţia dintre mediul rural şi urban, 30,6% dintre respondenţi din mediul rural preferând eutanasierea, în timp ce în mediul urban procentul acestora este de doar 20,4%. Explicaţia este simplă, dacă avem în vedere că în mediul rural câinele este văzut din perspectiva utilităţii lui în desfăşurarea activităţilor zilnice, de exemplu în oierit. În acest spaţiu, câinele fără stăpân nu are nicio valoare şi existenţa sa este chiar periculoasă şi deci trebuie eliminată.

O altă problemă atinsă de cercetarea INSCOP se referă la percepţia populaţiei privind cauza principală a înmulţirii câinilor comunitari. La această întrebare, 31,6% dintre români au indicat lipsa unei legi clare pentru combaterea prezenţei câinilor fără stăpân, 30,9% au dat vina pe autorităţile locale, 16,6% pe ONG-urile care se ocupă de protecţia animalelor, 10,4% pe atitudinea oamenilor care adoptă şi apoi eliberează maidanezi şi 6,8% pe oamenii care hrănesc aceşti câini. Datele de mai sus marchează o polarizare importantă existentă în societate, din moment ce 60% dintre respondenţi au identificat cauze ce ţin de funcţionarea statului, în timp ce aproximativ 30% dintre ei arată spre cauze ce ţin de resorturile personale ale concetăţenilor lor. Faptul că statul este perceput ca fiind vinovat este semnificativ deoarece demonstrează că românii s-au săturat să vadă eşecul constant al autorităţilor de a găsi şi de a aplica soluţii de natură să rezolve problema maidanezilor.

Privite global, datele prezentate în sondajul INSCOP arată că românii consideră importantă problema maidanezilor, dar pe de altă parte indică autorităţile statului ca responsabile atât de crearea, cât şi de rezolvarea ei. Aşa cum am mai afirmat, toate datele trebuie privite în contextul încărcăturii afective pe care moartea lui Ionuţ Anghel a avut-o la nivelul societăţii. Această încărcătură a fost vizibilă şi în modul în care s-a desfăşurat discuţia dintre adepţii drepturilor animalelor şi adepţii soluţiior mai radicale.

Dezbaterea despre situaţia câinilor comunitari implică mai multe dimensiuni. Despre ea se poate vorbi atât din punctul de vedere al politicilor publice cât şi al drepturilor animalelor, al capacităţii anumitor elemente din societatea civilă de a se mobiliza sau al dificultăților autorităților publice de a acționa eficient. Totodată, la nivelul societății, putem vorbi despre așteptări ridicate, oamenii dorindu-și în majoritatea lor o rezolvare a problemei prin care câinii maidanezi să fie luați de pe străzi. Rămâne de văzut în ce măsură dimensiunea politică va reuși să ofere un răspuns pe măsură acestor așteptări.