Cum vor extremiștii maghiari să saboteze din interior apropierea UDMR de USL

Parcă spre a da peste nas imberbilor populari și cozilor de topor din PDL care au sărit ca arși împotriva unui dialog al liberal-democraților pe orice teme cu guvernul Ponta, zilele acestea același gen de semnal a pornit dinspre UDMR. Nu mai este niciun secret că uniunea maghiarilor plătește un preț greu de suportat atât pentru încăpățânarea conservatorilor lui Dan Voiculescu, cât și a unor voci liberale care au profitat de unele declarații ale lui Crin Antonescu și care nu i-au vrut cooptați la guvernare sub nicio formă, nici măcar simbolică, imediat după alegeri.

Boicotarea referendumului de demitere de către marea majoritate a maghiarilor, în pofida îndemnurilor singulare ale lui Gyorgy Frunda, n-a făcut decât să toarne gaz pe foc. Deși la centru, în București, UDMR pare la fel de solidă ca odinioară, în realitate dezastrul din teritoriu reprezintă un decont cu atât mai usturător pentru liderii maghiari cu cât este vorba de erodarea susținerii la bază, acolo unde, în urma restructurărilor și reorganizărilor regionale, mica protipendadă locală maghiară, lideri locali, funcționari publici și alți factori de decizie ai comunității maghiare s-au trezit brusc fără avocat și apărare, măturați fără menajamente și au avut de suferit pe plan profesional.

Singura satisfacție pe care o resimt în prezent liderii UDMR, dar care oferă o slabă consolare în contrapartidă, este că recentele evoluții au demonstrat că baza maghiarimii este tot în ei, în timp ce ereticii celor două formațiuni concurente abia dacă au obținut un procent infim din încrederea electoratului, invers proporțional cu virulența discursului lor. Fisurile din teritoriu îndeamnă deci UDMR să revină la o prudentă și sănătoasă politică pragmatică, cu atât mai mult cu cât scuza perfectă pentru o asemenea întoarcerea a fost oferită chiar de radicalizarea discursului prezidențial.

Rămâne de văzut cum vor reacționa lucizii și moderații din PDL, văzând că prin acțiunea colegilor de guvernare de odinioară riscă să piardă avantajul primului venit la masa discuțiilor pe teme economice. Comparativ cu PDL, pentru UDMR aceste discuții par să fie pretextul perfect pentru o apropiere de durată, a se citi o posibilă alăturare la guvernare, undeva într-un viitor neclar.

Însă ceea ce alătură cele două formațiuni, PDL și UDMR, în această raportare problematică la un dialog cu USL o reprezintă o anumită doză de impredictibilitate. Așa cum PDL are vocile de sirenă ale pionilor prezidențiali și popularilor, care o îndeamnă să nu meargă într-o asemenea direcție și UDMR are în interior voci disidente. Deși nu se rezumă numai la acesta, să-l luăm în considerare, de dragul argumentației doar pe Antal Arpad, unul din liderii maghiari care prin poziția lui a știut din timp de aceste semnale și discursul lui Laszlo Borbely nu l-a luat nicidecum prin surprindere.

Or, distinsul edil de Sfântu Gheorghe nu este numai un sceptic declarat al unei astfel de apropieri, dar, după cum vom vedea, o combate activ. Cum altfel am putea interpreta recentul și surprinzătorul său discurs în legătură cu distincția Stema României și în favoarea lui Laszlo Tokes, aflat în opoziția din interiorul etniei a UDMR? Antal Arpad pur și simplu sabotează din interiorul UDMR toate încercările uniunii maghiarilor de a-și normaliza dialogul și recăpăta statutul obișnuit în raport cu puterea și guvernarea actuală. Și ca să fie sigur de rezultat, edilul de Sfântu Gheorghe mai înfige un băț în roțile colegilor săi mai pragmatici și moderați, când declară că discursul pro autonomie al etnicilor maghiari este o consecință a neîncrederii în guvern. Dar cum orice pasăre pe limba ei piere și distinsul Antal Arpad a reușit să comită o gafă monumentală cu această declarație hazardată. Este în totalitate hilar să-ți demontezi principalele argumente autonomiste sugerând că acestea sunt de sorginte recentă, cam de când premierul Victor Ponta s-a decis să încurce socotelile politice ale lui Traian Băsescu.