Curtea Constituţională: Nu există bani în buget pentru pensiile aleşilor locali

Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 20 ianuarie 2016 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali a fost publicată astăzi, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 160.

Judecătorii au stabilit că este întemeiată critica referitoare la faptul că legea nu este clară, precisă și nici previzibilă în privința modului de calcul al indemnizațiilor persoanelor care au deţinut de-a lungul timpului două sau mai multe din calităţile pentru care se acordă indemnizaţie.

„În consecință, în ipoteza în care o persoană a ocupat succesiv mai multe mandate dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizației, în lipsa unor reglementări legale corespunzătoare nu se poate determina modalitatea de calcul a acesteia; mai mult, în ipoteza în care persoana îndreptăţită a deținut mai mult de trei mandate de tipologii diferite dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu se va cunoaște care dintre acestea se vor lua în considerare la stabilirea indemnizației; astfel, vor exista, în lipsa unei reglementări legale clare, precise și previzibile, mai multe posibilități de calcul. Aceeaşi problemă se ridică şi în ipoteza în care una dintre tipologiile de mandate a fost incompletă (spre exemplu, 2 mandate viceprimar, 3 mandate primar şi un mandat incomplet de președinte/ vicepreședinte al consiliului județean); în acest caz, nu se va ști dacă acesta este sau nu luat în considerare în realizarea calculului. Aceste aspecte sunt chestiuni care privesc o normă de reglementare primară, neputând fi rezolvate prin apelarea la un act de reglementare secundară”, arată jduecătorii Curţii în motivarea deciziei.

În consecinţă, Curtea a reţinut că a fost încălcat art.6 alin.(1) din Legea nr.24/2000, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă.

O altă critică adusă actului normativ se referă la incertitudinea acestei prestaţii precuniare.

„Indemnizaţia pentru limită de vârstă, prin prisma reglementării analizate, ar putea fi calificată drept un beneficiu cu caracter de gratificare/ răsplată/ recompensă a alesului local; totuşi, raportarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, precum şi denumirea dată acesteia demonstrează faptul că indemnizația nu ar avea caracter de gratificare şi s-ar afla în strânsă legătură cu dreptul la pensie”.

Un alt argument invocat de judecători pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modul de formulare a legii.

„Nu rezultă dacă acest text vizează numai primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene care au fost aleși în mod democratic, aşadar, ulterior Revoluţiei din 21 22 decembrie 1989, sau se referă și la cei care au deținut aceste calități fără să fie aleși în mod democratic de cetățeni în regimul anterior Revoluției din 22 decembrie 1989. Aşadar, modul în care este formulat textul nu permite tragerea unei concluzii certe în privinţa sferei sale de reglementare”, se arată în document.

Totodată, judecăătorii arată că statutul juridic al aleşilor locali nu poate fi comparat cu cel al magistraţilor, care, în considerarea activităţii lor profesionale, beneficiază de pensie de serviciu.

Alt argument invocat de CCR este legat de ipsa unei fişe financiare reactualizate la momentul adoptării legii: „Nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind, aşadar, reală .

În condiţiile unui buget deja aprobat şi în care nu există nici o prevedere care să fie acoperitoare pentru realizarea acestei cheltuieli, este evident că nu există alocaţie bugetară pentru această cheltuială în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice”.