CUTREMURĂTOR! Confesiunea care CONFIRMĂ MINUNEA părintelui Arsenie Boca

Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am dat demisia, vazand minunile Parintelui! Si eu atunci l-am tras de limba, sa-mi spuie cat mai mult. Si zice: Parinte, hai sa-ti spui.

Citeşte şi: Arsenie Boca SFIDA legile Fizicii! Lua flacăra unei lumânări direct pe deget ca să aprindă altă lumânare

Nu stiu ce general de pe la Brasov o auzit ca Parintele, la manastire la Sambata, aduna multa lume - ca se aduna multa lume, ca spune la oameni tot felul. Si stiti, pe timpul lui Ceausescu era spaima mare sa nu se adune multa lume la un loc, nu cumva sa se puna de vreo revolutie sau ceva. Desi la biserica nu se duce lumea pentru Revolutie, ca se duce pentru rugaciune si pentru necazurile lor... Si, in momentul cand o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei - eu, un capitan si inca unul - ce stiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la manastire, sa-l aducem, sa-l arestam pe Parintele si sa-l ducem undeva la Sambata de Sus, unde este palatul brancovenesc. Trebuia sa se duca, sa-l aresteze, sa-l bage, sa-l inchida acolo, pana vine generalul sa discute cu Parintele. S-or dus, l-au arestat... Si-mi zice: Parinte, sa vedeti cand l-am arestat! I-am zis: „Parinte, uite, ne-o trimis generalul sa va arestam.” Parintele o zis: „Bine, ma, stiam... ”. Parintele stia dinainte! Si zice: „Dati-mi voie sa zic si eu un Tatal nostru”. Si asta era pe la amiaza. Pana o zis Parintele Tatal nostru s-o facut sara. Am batut in usa, ne-am invartit primprejurul bisericii. Ne gandeam: „Ma, o fi sarit popa! S-o bagat in altar, o fi sarit pe geamul ala, s-o fi dus... ”. Ce sa se duca, ca nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo...

Citeşte şi: Minune la mormantul lui Arsenie Boca. S-a arătat spiritul sfântului - FOTO incredibile

Si zice colonelul acela mai departe: La un moment dat, am dat perdeaua si m-am uitat. Parintele era in genunchi in fata Sfintei Mese. Se ruga. Dupa ce s-o rugat Parintele, l-am luat, l-am dus, l-am incuiat. Trei randuri de usi erau! Un rand de gratii, un rand de usi de fier si un rand de usi normale. O cheie era la mine, una la altul si a treia cheie la celalalt. Nu puteam unul fara de ceilalti doi sa intram! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am bagat pe Parintele acolo, l-am inchis. A doua zi urma sa vina generalul, sa stea de vorba cu dansul acolo unde l-am inchis, la palatul ala brancovenesc.

Si zice colonelul: Parinte, cand am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem usa... si nu era nimeni in camera. Camera goala! Vai de mine! Ne venea noua sa ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate si ne venea noua sa ne facem cruce! Generalul ne intreaba: „No, cum l-ati luat? Unde l-ati dus? Nu-i nimeni aici. E goala camera! No, duceti-va si aduceti-l!” Noi eram disperati: De unde sa-l aducem? No, ne ducem inapoi la manastire; unde sa ne ducem altundeva! Cand ne ducem la manastire, Parintele era in slujba si tocmai spunea „Pace tuturor.!” Noi intram pe usa si numai pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie sa-l luam, pana nu o terminat. L-am lasat, o terminat Sfanta Liturghie, frumos, si apoi l-am dus.

Si continua colonelul: Eu de atunci i-am zis generalului: „Sa stiti ca eu imi dau demisia din Securitate! Un om singur nu putea sa faca asa ceva! Ca, uite, aici sunt colegii mei - o cheie e la unul, o cheie la celalalt, a treia era la mine. Cum de-o iesit omul asta? Un om simplu nu face asa ceva! Nu face asa ceva!”