Dacă Mircea Diaconu strânge 100.000 de semnături, Crin Antonescu ar trebui să demisioneze

Eliminarea senatorului Mircea Diaconu de pe listele PNL pentru europarlamentare a determinat nu numai demisia acestuia din partid, dar și un val impresionant de simpatie publică la adresa cunoscutului actor. Imediat ce și-a făcut cunoscută intenția de a candida ca independent pentru Parlamentul European, colegii și admiratorii s-au mobilizat pe rețelele de socializare cu un scop precis: să-i asigure actorului cele 100.000 de semnături necesare oricărui candidat independent la Parlamentul European.

Miza este mare și, fără nicio exagerare, a mobilizat puternic opinia publică, din perspectiva comparației cu alte două personaje publice din România. Românii au luat în brațe cauza actorului și senatorului Mircea Diaconu cu același entuziasm cu care l-au apărat cândva pe doctorul Raed Arafat. Pe de altă parte, personajul aflat în extrema opusă a simpatiei populare este Elena Băsescu. Suporterii cunoscutului actor insistă că, dacă mai există o fărâmă de dreptate și o șansă democratică pentru România, o personalitate publică de talia lui Mircea Diaconu ar trebui să obțină cel puțin numărul de voturi adunate prin scamatorii și manevre politice de PDL și Traian Băsescu, atunci când au trimis-o pe EBA în Parlamentul European.

Din toată această mobilizare, Mircea Diaconu iese în câștig. Cantitatea enormă de simpatie pe care a atras-o înlăturarea sa pentru a face loc unui om de casă al lui Crin Antonescu nu poate decât să crească. Dacă reușește, din admirația datorată succesului și învingătorului, dacă nu, atunci din compasiunea tradițională a românului. Mircea Diaconu va fi perceput în continuare ca victima malversațiunilor politicianiste ale lui Crin Antonescu, cel care a ajuns la cele mai coborâte cote de popularitate publică după ce distrus USL, simbolul voinței politice a 7,4 milioane de cetățeni români.

În plus, dacă Mircea Diaconu va reuși să strângă cele 100.000 de semnături și va intra ca atare în cursa pentru mandatul de europarlamentar, șansele datorate notorietății îi vor conferi un avantaj imbatabil. Putem spune că, dacă actorul intră, senatorul câștigă. Caz în care, cel puțin într-o societate normală și cu un grad de civilizație politică ar impune demisia de onoare a celui care a determinat retragerea sa de pe listele și din rândurile PNL. Nu ne referim la Hellvig, care i-a luat locul și șansele pe o poziție eligibilă, ci la Crin Antonescu, liderul care a intuit un astfel de risc, atunci când l-a sfârșit a început să dea vina pe senatorii liberali care, chipurile, au cerut eliminarea senatorului Mircea Diaconu din listele PNL.