Dar lui Băsescu cine i-a cerut demisia?

CNCD își argumentează decizia luată în unanimitate, în finalul căreia aplică sancțiunea contravențională a avertismentului, pe motiv că ” reprezintă faptă de discriminare și încalcă dreptul la demnitate al persoanelor, pe criteriul situației familiale, conform art. 2, alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.” Atât și nimic mai mult, o decizie considerată probabil de APADOR-CH insuficientă, motiv pentru care aceasta încearcă să se substituie discret Consiliului și cere, practic, o sancțiune mai drastică: renunțarea la funcția ocupată.

Problema nici măcar nu este de context, căci senatoarea ar putea argumenta că nu a fost în intenția sa să discrimineze, rezultatul fiind un simplu derapaj al discursului într-o țară în care majoritatea politicienilor fac un veritabil drifting din acest punct de vedere. Cum discriminarea cu pricina n-a fost nici în formă continuată și n-a reprezentat o recidivă, senatoarea ar putea justifica ”scăparea” în discurs prin simpla exacerbare a preocupărilor materne proprii, știut fiind că este însărcinată, și ar putea rezolva chestiunea la modul cât mai delicat adresând scuze formale celui vizat. Dar, nu. APADOR-CH ar dori să demisioneze, pe motiv că poziția sa senatorială nu este compatibilă cu verdictul de discriminare, ceea ce ne face să constatăm că activiștii organizației fie au memoria scurtă, fie sunt cu desăvârșire lipsiți de simțul ridicolului... Căci Traian Băsescu tocmai ce-și termină al doilea mandat, neclintit de o atenționare asemănătoare din partea CNCD, rezultată în urma unui caz mult mai grav și cu