De ce a ajuns USL aici

Ultimele zile au fost caracterizate de o situaţie tensionată în plan politic, în special în cadrul alianţei de guvernare. În lipsa unei alte formaţiuni care să conteze pe scena politică din România, divergenţele şi problemele apărute în USL, sunt singurele evenimente politice vizibile. Am observat în această perioadă atacuri venite constant dintr-o singură parte, cea de dreapta  a USL, adică PNL. Cel care a dat startul criticilor din ultima vreme a fost chiar liderul PNL, Crin Antonescu.

Criticile venite din partea liberalilor nu  sunt însă de azi, de ieri. Acestea au apărut încă de la începutul anului, după ce au avut loc alegerile parlamentare și o parte a celor care au atacat partenerii de coaliţie şi-au asigurat un loc călduţ în parlament. Declaraţiile liberalilor împotriva aliaţilor au fost ignorate de Crin Antonescu, astfel punând gaz pe foc şi încurajând această atitudine.

Din partea PSD-ului s-a putut constata o abordare pragmatică şi raţională a acestor atacuri. Diferenţa dintre PNL şi PSD este cea pe care Antonescu a şi evocat-o cu mai multe ocazii: social-democraţii sunt un partid disciplinat, în timp ce peneliştii sunt mai rebeli din fire. Această fire rebelă a liberalilor le-a ajuns până la urmă şi pesediştilor, care au atras treptat atenţia liderilor PNL cu privire la declaraţiile belicoase ale unor membri. Însă, răspunsul a fost acelaşi din partea conducerii PNL: dezavuăm afirmaţiile, ele nu sunt poziţia PNL. Aceasta a fost singura reacţie din partea peneliştilor, nimic mai mult. Poate în spatele uşilor chiar îi încurajau să continue aceste atacuri, dată fiind frecvenţa cu care au apărut de la începutul anului şi până în prezent.

Preşedintele PNL şi candidatul USL la prezidenţiale în loc să îşi tempereze colegii, dar şi propriile atacuri, le-a amplificat. În ultimele zile, Antonescu a devenit vârf de lance al atacurilor liberale împotriva guvernului, prim-ministrului şi a PSD-ului, aruncând ironii peste ironii. Antonescu a început să apară în public cu declaraţii prin care spunea că „am încredere mai mică în Ponta de când cu doamna Kovesi”.  Acesta a dat dovadă chiar de un narcisism politic atunci când a spus că „tot PSD-ul trebuie să înţeleagă un lucru şi anume că primul ministru, pesedist, şi PSD-ul duc o viaţă bună cu aliatul lor PNL şi Antonescu nu pentru că ne-ar tremura chiloţeii că nu o să mă mai susţină la prezidenţiale”.

Atacurile preşedintelui liberal au fost unele la care nu ar trebui să se preteze un lider politic. Astfel, făcând referire la declaraţia lui Victor Ponta referitoare la promisiunea făcută soţiei sale, Antonescu l-a ironizat şi a spus că „dacă i-aş fi promis ceva soţiei mele asta şi chiar fiicei mele ceva şi apoi ca prim-ministru aş fi decis altceva atunci mi-aş fi încălcat cuvântul faţă de soţie sau/şi fiică”. Ironiile lui Antonescu nu s-au oprit aici, el afirmând despre Ponta că „a început un joc destul de parșivel”.

Însă cum au ajuns cei din USL în această situaţie, după ce în campanie au mers la braţ, iar în perioada premergătoare guvernării se înţelegeau de minune?

Din primele luni ale acestui an, Ludovic Orban, unul dintre cei mai vocali membri ai PNL, a început seria de atacuri la adresa partenerilor de guvernare. Deputatul liberal se aştepta ca PSD „să-şi maximizeze puterea”, iar în acordul semnat de premier şi preşedinte vedea o „detaşare" a PSD de PNL. Conspiraţiile din mintea lui Orban nu s-au îndreptat doar împotriva PSD-ului, el atacându-şi şi propriul lider de partid. Astfel, instabilitatea comportamentală a lui Orban poate explica o parte a ieşirilor sale. Declaraţiile lui nu au fost sancţionate de liderii liberali, iar atacurile lui Orban au continuat. Deputatul a cerut câteva luni mai târziu demisia premierului Victor Ponta, apreciind că propunerile acestuia pentru şefia de la DNA reprezintă un act de trădare a USL-ului, iar Victor Ponta este marioneta lui Traian Băsescu. Această afirmaţie venea într-un moment în care sistemul juridic era blocat.

Orban nu a recunoscut niciodată că acţiunile sale pot deteriora relaţia dintre PNL şi PSD. Acesta susţinea că relaţia dintre liberali şi social-democraţi nu este afectată de declaraţiile sale, ci de „relaţia nepotrivită” dintre premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu. Pe lângă atacurile la adresa PSD-ului şi a lui Victor Ponta, Orban a criticat şi activitatea guvernului. Acesta a comentat chiar planul de investiţii al guvernului, despre care spunea că este un vis al lui Victor
Ponta.

Atacurile la adresa guvernului au crescut în intensitate după ce a fost trimis proiectul de lege cu privire la Roşia Montană în Parlament. Orban spunea despre Rovana Plumb că este „pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”. De asemenea, acesta era nemulţumit şi de activitatea lui Dan Şova.

Un alt liberal care a ţinut ca în mod constant să atenţioneze guvernul, calificându-se pe sine drept un înlocuitor al opoziţiei, în condiţiile în care nu avem o opoziţie reală, este Sorin Roşca Stănescu. Având avantajul scrierii de editoriale, acesta a criticat în zeci de pagini de-a lungul acestui an, atât activitatea guvernului, cât şi a partenerilor de guvernare şi a lui Victor Ponta. SRS spunea pe la începutul anului că, Victor Ponta „temându-se că nu va fi niciodată nominalizat ca prim-ministru, aşa cum Băsescu ameninţase de mai multe ori, a ajuns cu el la o înţelegere rămasă secretă”. Tot el era cel care afirma că „singura explicaţie e personală, cred că e şantajat”, în ceea ce priveşte acţiunile lui Victor Ponta.

Când s-a anunţat că PNL şi PSD vor merge separat la europarlamentare, Roşca Stănescu s-a simţit nedreptăţit, spunând că Victor Ponta „a rupt lanţul care îl ţinea legat de liberali şi, în mod cert, a furat startul în ceea ce priveşte alegerile europarlamentare”. Evident că lipsa pregătirii în ştiinţele politice este un motiv pertinent pentru o asemenea gafă, deoarece PNL şi PSD sunt în familii europene diferite.

Senatorul PNL l-a criticat inclusiv pe Liviu Dragnea, cel care a încercat să găsească cea mai bună variantă a regionalizării. Roşca Stănescu spunea de Liviu Dragnea că „şi-a propus nici mai mult, nici mai puţin decât să anunţe că legea privind regionalizarea nu va beneficia de o dezbatere în Parlament, ci va fi promovată prin asumarea răspunderii”. Din nou dorinţa de a face opoziţie s-a văzut la SRS, deoarece anunţul lui Dragnea venise într-un moment în care exista un calendar stabilit cu privire la revizuirea Constituţiei şi a implementării procesului de regionalizare. Mai mult, SRS se considera discriminat, ca parlamentar, de către guvern. El scria într-unul din multele sale editoriale că „suntem puşi în situaţia de a adopta un mare număr de ordonanţe de urgenţă venite de la Guvern, şi, pe de altă parte, acelaşi Guvern descurajează, în mod sistematic, iniţiativele legislative ale parlamentarilor, inclusiv ale celor din USL”.

„Justiţiarul” PNL-ului, Ioan Ghişe, cel care s-a tot luptat cu morile de vânt pentru a convinge parlamentarii şi pe cei din guvern că Băsescu e ilegal la Cotroceni, a ţinut să îşi transfere o parte din pornirea să războinică şi asupra celor din PSD şi a premierului. Acesta strigă din toate forţele că „este o trădare a electoratului USL să pui în fruntea parchetelor oamenii lui Băsescu şi ai PDL”, chiar dacă se debloca Justiţia din România. El a mers chiar şi mai departe, fiind primul care a spus „Ponta trebuie demis”. A continuat în această paradigmă întrebând retoric: „Când faci o construcţie pe câţiva ani, tu coabitezi cu aliaţii sau cu adversarul?”

Subiectul Roşia Montană a readus atacurile liberalilor în prim plan. Acestea au început după ce Crin Antonescu a trasat direcţia în care va vota partidul. Poziționarea liderului liberal a determinat miniştrii PNL să îşi schimbe opinia, după ce îşi dăduseră avizul pozitiv pentru proiect. Unul dintre aceştia a fost ministrul Apelor, Lucia Varga, care a declarat că este „împotriva acestei legi, care este o lege părtinitoare, în favoarea unui agent economic”.

Mihăiţă Calimente, cel care a stat la cutie până la acest scandal, a ieşit şi el în public să îl critice pe primul ministru. Acesta consideră că atunci „când primul-ministru al ţării trimite cu aviz pozitiv proiectul în Parlament şi după aia spune că el că parlamentar nu votează”, duce la apariţia acestor controverse pe proiect. Însă, Calimente nu a avut în vedere şi declaraţiile liderului său de partid, cel care la începutul discuţiilor asupra proiectului spunea că trebuie să fie o dezbatere, deoarece, e important pentru România, iar mai apoi să iasă şi să se declare împotriva.

Acţiunile şi declaraţiile liberalilor îndreptate împotriva propriilor aliaţi au devenit mai numerice şi mai virulente. Maturitatea de care au dat dovadă cei de la PSD a făcut ca România să nu se confrunte cu un haos politic. Mesajul celor din PSD, precum şi cel al lui Victor Ponta, a fost menit să calmeze spiritele şi să dea asigurări celor din teritoriu că totul este în regulă şi că USL este o construcţie care va rezista. Liberalii, probabil nemulţumiţi că nu li s-a răspuns cu aceeaşi monedă, au continuat atacurile.

Ieşirile celor din PNL au început însă să provoace nemulţumiri în cadrul PSD, deoarece, atacurile liberalilor nu vor putea fi tolerate la nesfârşit, pentru că ar duce la o scădere a încrederii electoratului social-democrat. Antonescu trebuie să înţeleagă că dacă pierde încrederea bazei PSD, social-democraţii sunt obligaţi să meargă pe drumul lor. Aşadar, preşedintele PNL trebuie să îşi ia în serios atribuţiile de lider şi să îşi tempereze proprii colegi și pe sine însuși.