De ce a ales Ponta să îl ignore pe Traian Băsescu

Pentru unii, atitudinea lui Victor Ponta poate părea prea defensivă, prea prudentă, prea inexplicabilă. În realitate însă, exact pe acest tip de reacție nu mizează Traian Băsescu și exact acesta este tipul de reacție care îl dezarmează. Băsescu nu l-a atacat pe Ponta pentru ca acesta să tacă, ci tocmai pentru ca premierul să intre în război și să accepte inclusiv ca reale ipoteze fanteziste cum ar fi o nouă suspendare. Totul, pentru a da un sens Mișcării Populare, și repoziționării sale. PMP nu va avea niciun rezultat dacă nu este identificat drept principalul opozant al guvernării și aici intervine Băsescu. Dar nu despre PMP este vorba aici, ci despre strategia premierului.

Într-un expozeu bine dozat, Victor Ponta a spus de ce refuză intrarea în război. Economia, investițiile, veniturile la buget, stabilitatea – adică, toate elementele care contează major în ochii partenerilor externi. Și asta le-a și transmis de fapt Ponta celor din afară – uitați-vă peste gardul Palatului Cotroceni, că de acolo vin problemele.

Pentru Ponta atacul dur al lui Băsescu a fost o oportunitate să le arate și românilor și partenerilor externi cine este personajul pozitiv în ecuația politică complicată care a apărut în România odată cu evenimentele din vara lui 2012, cine este de fapt promotorul stabilității, pe cine se pot baza că nu va risca lucruri majore pentru obiective frivole. Conștientizarea faptului că nu poți avea război politic în țară și le spui investitorilor că este stabilitate, sau partenerilor externi să se bazeze pe tine este o chestiune de bun-simț, nu ceva ce trebuie dovedit de academicieni. Ori, Băsescu pare acum să fie cel care nu dă doi bani pe această realitate.

Reacția lui Ponta îl pune pe președinte într-o mare dilemă. Continuă pe aceiași linie, își întețește atacurile, în speranța că premierul va ceda? Își dă seama de riscurile pe care le implică forțarea sa și va reveni în limitele coabitării, tratând ultima sa ieșire ca pe un abces? Rămâne de văzut.

În acest moment, mingea este la președinte. Marea lui problemă este că dintre cele două soluții pe care le are la dispoziție, niciuna nu se poate dovedi câștigătoare. Dacă este războinic, riscă să își piardă bruma de susținere pe care o mai deține la o parte din partenerii externi; dacă redevine pacifist, va trebui să se mulțumească cu rolul decorativ care pare să îl fi sufocat în ultimele luni.