De ce acceptă şeful statului călcarea în picioare a Constituţiei de către Tokes?

Este cazul episodului care i-a avut drept principali protagonişti pe Laszlo Tokes şi Viktor Orban. Astfel, europarlamentarul maghiar i-a solicitat premierului Ungariei, Viktor Orban, la Băile Tuşnad, ca împreună cu Guvernul pe care îl conduce să construiască un sistem de cooperare naţională, astfel încât să ofere "protectorat" Transilvaniei, "aşa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud".

Mesajul este de-a dreptul scandalos şi surprinde o evidentă încălcare a Constituţiei. Legea Fundamentala statuează, chiar din primul articol, că “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, iar intervenţia publică a europarlamentarului Tokes pune sub semnul întrebării tocmai acest caracter.

Desigur că Traian Băsescu nu s-a sinchisit în a-i răspunde lui Laszlo Tokes, probabil pentru că interesele electorale ale celor doi coincid, iar un astfel de atac grosolan nu este de natură să genereze o replică din partea Cotroceniului.

Lui Laszlo Tokes i-a replicat, în schimb, Victor Ponta care a punctat că “declaraţiile europarlamentarului Laszlo Tokes nu sunt doar insultătoare, ci chiar penale şi ar fi trebuit sancţionate şi de preşedintele Traian Băsescu dacă România ar fi avut un preşedinte”.

Un răspuns viguros care demonstrează că, şi în absenţa unui preşedinte care refuză să reacţioneze pe această temă sensibilă, România nu este totuşi un sat fără câini, iar declaraţii iredentiste şi retorica radicală practicată de europarlamentarul maghiar trebuie puse la zid.

Din păcate, tăcerea lui Traian Băsescu pe această temă nu este deloc de bun augur. Pasivitatea şefului statului are o serie de semnificaţii. Cea mai importantă este însă legată de efectele manierei tolerante în care preşedintele Băsescu se raportează la astfel de episoade. Astfel, dacă şeful statului a tăcut acum, este logic să ne gândim că “va reacţiona” aşa şi pe viitor.

Ceea ce înseamnă că orice extremist căruia i se va urca la cap naţionalismul prost înţeles va avea deplina libertate să instige la încălcarea Constituţiei din România. Or, efectele pentru România ar putea fi extrem de grave fiindcă ne-am putea confrunta cu o escaladare a retoricii privind autonomia pe criterii etnice.

Concluzia este cât se poate de evidentă – Traian Băsescu ratează oportunităţi atunci când trebuie să răspundă unor manifestări iredentiste pentru a apăra Constituţia României, dar se găseşte vorbind exact atunci când trebuie să tacă, prin ingerinţe nefaste în activitatea Guvernului.