De ce amenințările secuilor sunt comice

De o perioadă de timp încoace, asistăm la o adevărată ”întrecere de strigături” între diferitele formațiuni politice ale maghiarilor din Transilvania, pe tema regionalizării. Rând pe rând, PPMT, UDMR și acum CNS au criticat virulent proiectul de regionalizare și au ajuns chiar să amenințe cu proteste, considerând că acesta nu respectă drepturile minorității maghiare.

Desigur, procesul de regionalizare are o importanță convârșitoare pentru modul în care se va dezvolta România, în condițiile în care este de sperat că va asigura premisele necesare recuperării decalajelor economice și sociale între diferitele regiuni. Ceea ce este de importanță maximă pentru Harghita și Covasna, două dintre județele în care există mari rămâneri în urmă din punct de vedere economic.

Așa că interesul formațiunilor politice ale maghiarilor pentru regionalizare ar fi cât se poate de firesc, dacă ar fi întemeiat pe dorința de a participa activ la găsirea acelor soluții administrative care să permită accelerarea dezvoltării acestor județe. Numai că liderilor acestor formațiuni puțin le pasă de formularea unui model funcțional de regionalizare prin care să fie posibilă atragerea mai multor fonduri europene sau îmbunătățirea serviciilor publice oferite din banii contribuabililor. În schimb, încearcă să profite de prilej pentru a reactiva o ideea regionalizării pe criterii etnice.

Ceea ce ignoră însă toți aceia care, din proprie inițiativă sau alimentați de Budapesta, mizează pe un asemenea concept este că el nu mai este de actualitate în construcția europeană modernă. De altminteri, maghiarilor din Transilvania nu le lipsesc oportunitățile de a-și afirma și păstra identitatea etnică, în condițiile în care România este unul dintre statele în care minoritățile beneficiază de drepturi dintre cele mai extinse.

Maghiarii însă, la fel ca și românii, își doresc o viață mai bună pentru ei și copiii lor. Iar aici, așa cum chiar locuitorii din Harghita și Covasna pot să depună mărturie, ridicarea de bariere între minorități și majorități este contraproductivă. Pentru că asemenea obstacole nu fac decât să  perpetueze decalajele economice și sociale.

Ca urmare, dacă ar fi cu adevărat interesați de binele maghiarilor din Transilvania, PPMT, UDMR, sau CNS ar trebui să se lupte pentru a se asigura că, prin regionalizare, vor fi create oportunitățile necesare pentru a elimina barierele încă existente, așa încât copiii născuți în sânul comunității maghiare să aibă să aibă tot atâtea șanse ca și restul românilor la o viață mai bună. Ceea ce cu siguranță le-ar permite să capitalizeze și maximum de beneficii electorale.

Numai că nici de această dată politica nu pare să aibă ceva în comun cu logica, iar formațiunile politice ale maghiarilor par să fie cu totul decuplate de la interesele celor pe care pretind că îi reprezintă. Ceea ce ar face ca amenințările lor cu proteste de amploare să fie comice, dacă n-ar fi vorba despre tragedia unor oameni pe care lipsa de viziune a propriilor reprezentanți politici riscă să îi condamne la sărăcie.