De ce ar câștiga USL dacă renunță la Roșca Stănescu
Prin recenta luare de poziție extrem de dură la adresa PNL, premierul Victor Ponta a transmis un semnal extrem de puternic și în același timp greu de descifrat.
Ca de obicei, explicația cea mai la îndemână nu se potrivește. Ar fi fost prea simplu să spunem că răbdarea sa ajuns la sfârșit și că e o izbucnire cât se poate de omenească. În fond, nu poți să fii vârful de lance al USL pe toate palierele puterii, cu toate riscurile pe care le implică acest lucru și în același timp să accepți cu inima ușoară poziția de paratrăznet pentru hachițele, umorile și năzărelile celor pe care în mod normal ar trebui să pui bază. Asta ar fi fost descrierea simplă, în limbaj uman, a situației în care senatorul SRS ar fi reprezentat picătura care a revărsat paharul deja umplut de harnica echipă editorială a Antenei3.
Ce păcat că această argumentație simplă și clară nu rezistă analizei mai atente, căci Victor Ponta a demonstrat în ultimii ani că este un politician care știe să încaseze fără să atingă podeaua, deci cu rezistență la un stres mult mai mare decât ar fi presupus atacurile senatorului liberal. Conform acestuia din urmă există două posibilități, ambele de un ridicol a cărui semnificație îi scapă. Prima ar fi aceea că premierul nu poate rupe alianța cu liberalii din cauza declarațiilor pe care le-a făcut senatorul în ultima perioadă. A doua ar fi că dacă totuși această ruptură are loc, propriile sale declarații și atacuri la adresa premierului sunt doar un pretext, motivul real al renunțării la USL fiind altul. Nu trebuie o perspicacitate deosebită să observăm că ambele opțiuni expuse de SRS au un numitor comun și anume acela în care el însuși și opiniile sale sunt lipsite de importanță.
O regulă de bun-simț spune să nu te iei prea în serios, dar în cazul de mai sus senatorul liberal reușește să sară calul sugerând că atât persoana sa, cât și atitudinea și mesajele sale politice sunt lipsite de importanță și nu pot fi privite ca motivul unei dispute reale în USL. Cu o asemenea atitudine nici nu ai nevoie de dușmani...
A doua poziție importantă o are Crin Antonescu. Acesta este pus de mai multă vreme în situații delicate de indisciplina colegilor săi liberali, dar în momentul de față este prins între furcile caudine ale unor decizii contrare, ambele perdante și cu potențial de mare periculozitate pentru capitalul său politic. Pe de o parte, atacurile SRS nu pot fi ignorate pe termen lung, pe de altă parte reglarea acestei situații la insistențele partenerului de coaliție riscă să-l pună în lumina unei subordonări față de liderul PSD. Nu este o situație ușoară, dovadă ajutorul pe care i-l dă Mircea Ionescu-Quintus prin declarațiile ce au ca scop evident aplanarea acestui conflict și care merg până la a-i sugera senatorului buclucaș că ar fi mai bine să părăsească singur corabia liberală, dacă nu-i mai convine direcția. Pe de altă parte, nu e totul pierdut și vreau să menționez în acest sens declarația premierului, care a subliniat că îl va sprijini în continuare pe Crin Antonescu, chiar și în absența USL. Este o declarație de onoare, mai mult nu reiese clar. Nu ne este clar dacă e vorba de un sprijin politic acordat de Victor Ponta personal sau de sprijinul PSD.