De ce ar trebui Băsescu să îi retragă lui Tokes decoraţia?
Chiar, de ce ar trebui Băsescu să îi ia înapoi „Steaua României” lui Laszlo Tokes? Iată o întrebare cu multiple răspunsuri, toate însă la fel de puternice şi de un foarte mare bun-simţ!
În primul rând, Băsescu ar trebui să îi retragă decoraţia pentru că tot el i-a acordat-o lui Tokes! Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu de ce i-a acordat-o (Revoluţia din 1989 pare foarte îndepărtată, dacă ne amintim recentele ieşiri nevrotice ale lui Tokes). Nu pot înţelege nici de ce marele patriot maghiar a acceptat o astfel de „ofensă” din partea statului român.
Băsescu trebuia deja să îi retragă decoraţia lui Tokes, în a doua secundă de la momentul în care a auzit că pastorul reformat a solicitat „protectorat” pentru Transilvania din partea Ungariei. Măcar din gelozie, pentru că Tokes s-a lepădat de protectorul Băsescu pentru altul, mai tinerel. Un cavaler, cu „Steaua României” înfiptă în pieptul drept al pastorului extremist, s-a gudurit pe lângă Viktor Orban, mai-mai va veni călare pe al său cal alb-verde şi îi salvează, atenţie, pe toţi ardelenii (!) de Bucureştiul opresiv, cel din vina căruia nu o duc bine maghiarii din România.
Băsescu nu trebuia să îi acorde într-o primă fază decoraţia lui Tokes, dat fiind că l-a ajutat pe acesta din urmă, în cârdăşie cu PDL, Viktor Orban şi colegii populari din FIDESZ, să ajungă vice-preşedinte al Parlamentului European. Băsescu s-a asigurat, practic, în 2009, că Laszlo Tokes va avea o tribună la Bruxelles, de la înălţimea căreia să poată lansa constant atacuri pro-autonomiste, care contravin profund spiritului Constituţiei României.
Băsescu nu trebuia să îi acorde într-o primă fază decoraţia lui Tokes, dat fiind că l-a ajutat în 2007, în aceeaşi cârdăşie cu PDL, să fie ales europarlamentar independent. Ne amintim cu toţii cum, la momentul numărării voturilor, cei de la birourile electorale judeţene de prin Vaslui, Teleorman, Giurgiu sau Dolj se minunau să vadă că pastorul reformat a primit sute de voturi în circumscripţiile lor electorale. Era vorba, evident, de un sprijin venit de nicăieri, de la apropiaţi ai Cotrocenilor care trebuiau să bifeze „norma” de voturi necesare alegerii lui Tokes în legislativul european.
Din cele de mai sus vedem că Traian Băsescu şi-a cam plătit datoriile pe care le avea în faţa lui Tokes. În paralel, şi pastorul reformat şi apropiaţii săi (a se citi Viktor Orban) i-au întors favorurile preşedintelui Băsescu. Ne amintim, doar, că vara trecută prietenul Viktor a fost cel care a dat sfoară în maghiarime şi a promovat boicotul minoritarilor. Iar Băsescu a ieşit câştigător la masa verde.
„Cavalerul” Tokes nu pare că vrea să se cuminţească. Atacurile lansate de acesta în ultima perioadă merg pe aceeaşi linie extremistă, menită să aprindă spiritele autonomiste în HarCov şi să-i ofere acestuia un avantaj electoral în perspectiva europarlamentarelor. Că preţul plătit de Tokes pentru a se realege este unul „infim” – inflamarea spiritelor între România şi Ungaria – este evident. Pe de altă parte, întrebarea mea este alta: care este preţul electoral pe care Băsescu este dispus să îl plătească până îi va retrage, totuşi, onoarea pe care statul român i-a acordat-o unuia dintre cei mai mari inamici (prin declaraţiile publice, cel puţin) săi?