De ce are legătură CFR Marfă cu CSAT

Guvernul României a desemnat pe 20 iunie a.c. Grupul Feroviar Român (GFR) câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă. GFR a oferit un preţ de 2002 milioane de euro pentru pachetul de 51% din acţiuni. Compania şi-a asumat investiţii de 900 de milioane de lei, plus 1,5 milioane de euro investiţii de mediu. Miercuri, 24 iulie a.c., Guvernul a aprobat contractul de privatizare a CFR Marfă şi a precizat că documentul va fi transmis Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) spre avizare.

Premierul a subliniat foarte clar că numai după şedinţa CSAT va fi semnat contractul de vânzare a companiei CFR Marfă, iar dacă acest lucru nu se întâmplă „în 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, contractul se desfiinţează de plin drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei".

După anunţul făcut de premierul României, Bogdan Oprea, purtătorul de cuvânt al Preşedintelui României, a declarat că CSAT nu poate aviza contracte de privatizare pentru că instituţia „are atribuţii strict privind securitatea naţională şi nu are nicio atribuţie financiar-economică în baza căreia să poată aviza contracte comerciale sau contracte de privatizare”. Oprea a mai precizat că obligaţia legală privind contractul de privatizare a unui pachet de acţiuni al companiei CFR Marfă SA revine exclusiv Guvernului României şi Comitetului de Privatizare a CFR Marfă din cadrul Ministerului Transporturilor.

În acest război al declaraţiile este important de văzut dacă privatizarea CFR Marfă, în stadiul actual, are sau nu legătură cu CSAT. Clar este că, potrivit legii, există două modalităţi de convocare a CSAT. Cea mai simplă şi singura folosită până acum este cea în care Preşedintele României convoacă Consiliul. O altă modalitate, mult mai dificilă şi care nu a fost pusă în practică, ar fi ca o treime din membrii Consiliului să convoace o şedinţă CSAT.

CFR Marfă este o companie de o importanţă strategică în transportul feroviar din România, atât prin obligaţiile ce-i revin faţă de nevoile de apărare ale ţării cât şi prin serviciile de transport pe care le oferă unor sectoare de importanţă majoră pentru economia ţării. Potrivit art.1, alin (3), din OUG nr. 12/1998, transportul feroviar public constituie, prin natura sa, un sector strategic de interes naţional, care reprezintă un serviciu public esenţial pentru CFR Marfă, contribuie la libera circulaţie, la rezolvarea unor interese majore ale economiei, la deplasarea persoanelor, mărfurilor şi a altor bunuri, în interiorul ţării şi în trafic internaţional, cu un grad înalt de siguranţă, în condiţii ecologice, eficiente, şi îndeplineşte sarcini specifice pentru nevoile de apărare a ţării, potrivit legii.

Mai mult, caracterul strategic al CFR Marfă reiese şi din art. 3, lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, care defineşte societăţile comerciale de interes strategic ca fiind „societăţile naţionale, şi companiile naţionale”, precum şi orice alte societăţi comerciale cu capital majoritar de stat declarate de interes strategic prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, potrivit art. 5 din H.G. nr. 582/1998, CFR Marfă desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de marfă şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării. La art.10 din aceeaşi hotarâre de guvern, se precizează că „în vederea satisfacerii nevoilor de apărare a ţării şi în limita obiectului său de activitate, CFR Marfă are o serie de obligaţii, printre care: „să participe, împreună cu ceilalţi factori responsabili, la întocmirea şi la punerea în aplicare a planului de mobilizare; să întocmească documentele privind completarea forţei de muncă necesare în caz de război cu personal cu obligaţii militare; să asigure protecţia civilă a personalului propriu, a călătorilor şi a bunurilor încredinţate pentru transport în cazul nor situaţii speciale, inclusiv al calamităţilor”. Din acest punct de vedere, CFR Marfă este angajată în Convenţii şi Protocoale cu Ministerul Apărării Naţionale şi cu Forţele Armate ale Statelor Unite ale Americii, pentru asigurarea capacităţilor necesare în diverse situaţii.

Toate aceste argumente arată indubitabil că CFR Marfă este o companie de importanţă strategică şi chiar dacă contractul este unul comercial, CSAT are obligaţia să-l analizeze. Mai mult, dacă CSAT s-a pronunţat în legătură cu această privatizare înainte de derularea sa, trebuie să se pronunţe şi cu privire la rezultatele negocierii.