De ce au ajuns PSD și PNL la numitor comun pe regionalizare

Joi, la Sibiu, unde a fost organizată o dezbatere despre regionalizare, Klaus Iohannis a declarat că "există diferențe destul de mici" între proiectul liberalilor de regionalizare si cel al social-democraților.

Declarația vicepreședintelui PNL marchează o evidentă schimbare de ton din partea liberalilor, care s-au exprimat până acum destul de critic la adresa proiectului de regionalizare propus de guvern. De altminteri, liberalii au mers chiar până la a înființa o comisie însărcinată cu elaborarea propriei variante de reorganizare administrativă.

În aceste condiții, faptul că declarația la care facem referire vine chiar din partea lui Klaus Iohannis, nimeni altul decât coordonatorul comisiei în discuție și unul dintre cei mai vocali critici din interiorul PNL la adresa soluțiilor de regionalizare propuse prin proiectul gestionat de către Liviu Dragnea, este deosebit de relevant. La prima vedere, acest semnal pare să sugereze că liberalii au înțeles utilitatea unei abordări comune în interiorul USL în privința reorganizării administrative și sunt dispuși să treacă peste obiecțiile exprimate în trecut față de proiectul guvernamental, în vederea formulării unei poziții comune. În acest sens, Iohannis a precizat că, deși liberalii urmează totuși să își prezinte public propriul proiect, în final, USL va merge pe un draft comun.

Schimbarea de atitudine a liberalilor este în mod evident benefică Uniunii. Regionalizarea a fost până în prezent una dintre sursele principale de tensiune în interiorul USL și o temă pe care PNL și PSD păreau să aibă poziții relativ ireconciliabile. Ca urmare, disponibilitatea arătată de către liberali în armonizarea diferențelor ”de detaliu” (după cum le-a numit Iohannis) între cele două proiecte transmite un mesaj de unitate din partea unei Uniuni Social Liberale a cărei disoluție a fost prevestită deseori tocmai pornind de la neînțelegerile dintre PNL și PSD privind procesul de regionalizare.

Dincolo însă de aceste beneficii, este interesant de observat că schimbarea de atitudine a liberalilor are loc în contextul în care ecuația implementării efective a regionalizării a fost complicată semnificativ de decizia Curții Constituționale privind aplicarea legii care modifică pragul de prezență necesar pentru validarea unui referendum.

Solicitând ca reducerea acestui prag de la 50% la 30% să intre în vigoare de-abia peste un an de la promulgarea proiectului legislativ în discuție, CCR a dat peste cap toate calculele privind organizarea referendumului de aprobare a noii Constituții. Or, fără aprobarea acesteia, nici proiectul de regionalizare nu poate fi pus în practică, în condițiile în care reorganizarea administrativă preconizată intră în contradicție cu preverile actualei Legi Fundamentale.

Desigur, la acest moment, nu s-a luat încă o decizie privind momentul la care populației i se va cere să aprobe sau să respingă viitoarea Constituție, iar incertitudinea s-ar putea prelungi în contextul în care președintele a solicitat reexaminarea proiectului legislativ privind scăderea pragului la referendum. Însă este puțin probabil să se încerce o forțare a organizării referendumului pentru modificarea Constituției în condițiile legislației actuale, care impune o condiție de prezență practic imposibil de atins. Ca urmare, există toate șansele ca referendumul să fie împins către a doua parte a anului viitor și să fie organizat eventual, simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale.

Or, în aceste condiții, regionalizarea nu mai este o miză de actualitate, iar liberalii își permit să adopte o poziție reconciliantă față de PSD pe acest subiect și să mimeze o atitudine constructivă. Este semnificativ în acest sens că Iohannis a evitat să avanseze vreun termen cu privire la momentul în care comisia pe care o conduce ar putea prezenta proiectul asupra căruia lucrează, ținând cont că după această dată, liberalii ar trebui să înceapă efectiv să lucreze pentru a-și armoniza poziția cu PSD.

Este clar așadar că în spatele mesajelor conciliante lansate de către Klaus Iohannis se ascunde un joc de imagine calculat, prin care liberalii încearcă să taie de pe listă încă o chestiune în care riscau să fie acuzați că strică coeziunea de mesaj a Uniunii. Dar, în timp ce USL și PNL câștigă deocamdată, Liviu Dragnea și Crin Antonescu pierd.

Atât Crin Antonescu, cât și Liviu Dragnea au tot interesul ca modificarea Constituției să fie finalizată cât mai repede. Primul pentru că astfel va avea o șansa formidabilă de a-și întâri profilul prezidențial, prin asumarea rolului de părinte al noii Legi Fundamentale. Cel de-al doilea fiindcă fără aprobarea noii Constituții, nu poate trece efectiv la implementarea regionalizării.

Or, pentru Liviu Dragnea proiectul de regionalizare înseamnă o oportunitate de a-și întări semnificativ structura de putere atât în interiorul PSD, cât și al USL și al cabinetului în ansamblu, iar asta cu efecte pe termen lung. Ca urmare, pentru Dragnea era important ca implementarea proiectului de regionalizare să aibă loc cât mai rapid pentru a se produce în termenii doriţi de el. Ceea ce, în condițiile actuale, pare să fie tot mai puțin probabil. Efectul este că Dragnea îşi pierde semnificativ din influenţa asupra jocului de putere, concurându-l la acest capitol pe Crin Antonescu.